Baba Dochia și cele 9 cojoace. Iată ce spune legenda despre vremea schimbătoare a lunii martie!

Baba Dochia are o legendă cunoscută în tradiția românească. Aceasta este un persoanaj mitologic care simbolizează trecerea de la iarnă la primăvară, prin venirea lunii martie și renașterea naturii. Legenda spune că, păcălită de o primăvară timpurie, ea a urcat muntele cu nouă cojoace care au înghețat, transformând-o în stâncă.

Povestea Babei Dochia face parte din patrimoniul cultural românesc și este legată de începutul primăverii. Legenda a circulat în mai multe regiuni ale țării, fiecare zonă adăugând mai multe detalii proprii. De-a lungul timpului, Baba Dochia a devenit un simbol reprezentativ pentru trecerea de la iarnă la primăvară, în special în perioada 1-9 martie, când fetele și băieții își aleg baba și află cum va fi anul lor, în funcție de vremea de afară.

Legenda legată de Baba Dochia

Una dintre cele mai vechi variante ale legendei, culeasă din popor de Gheorghe Asachi, spune că Dochia era fiica regelui dac Decebal. Tânăra era vestită pentru frumusețea sa, iar faima ei ajunsese până la conducătorii Romei.

În timpul confruntărilor dintre daci și romani, împăratul Traian ar fi văzut-o și s-ar fi îndrăgostit de ea, dorind să o ia de soție. Dochia a refuzat propunerea și, pentru a scăpa, s-a retras pe muntele sacru al dacilor, Ceahlăul. Se spune că Traian a urmărit-o până acolo.

Văzând că nu mai are scăpare, Dochia s-a rugat zeului Zamolxe să o ajute. Dorința i-ar fi fost împlinită, iar fata, împreună cu turma sa de oi, a fost transformată în stâncă. În zona masivului Ceahlău există formațiuni stâncoase pe care tradiția populară le asociază cu Baba Dochia și oile sale.

În Bucovina, legenda are o variantă mai diferită. Aceasta spune că, Dochia fuge de un rege cotropitor care voia să o ia de nevastă cu forța. În drumul său spre munte, purta nouă cojoace groase. Pe măsură ce urca, vremea părea să se încălzească, iar ea a început să renunțe la ele, unul câte unul. Când a ajuns în vârf, iarna s-a întors brusc, cu frig și viscol. Pentru că ar fi rostit cuvinte grele la adresa divinității, a fost pedepsită și prefăcută în stană de piatră.

Tradiția babelor din martie

O altă poveste populară o prezintă pe Baba Dochia drept o femeie aspră și greu de înduplecat. Ea avea un fiu cunoscut pentru frumusețea sa, numit Dragobete, de care multe fete erau îndrăgostite, dar tânărul își alesese o singură fată.

Dochia nu a fost de acord cu alegerea lui și a decis să o pună la încercare pe fată. În plină iarnă, când gerul era puternic, i-a dat un ghem de lână neagră și i-a poruncit să îl spele la râu până când acesta va deveni alb.

Fata a mers la râu și a spălat lâna ore întregi, în frig, până când mâinile i-au amorțit. Când era gata să renunțe, lângă ea ar fi apărut o bătrână, despre care tradiția spune că era Sfânta Vineri. Aceasta i-a oferit o floare roșie, iar cu ajutorul ei lâna s-a albit pe loc.

Văzând floarea, Baba Dochia a crezut că primăvara a sosit. A plecat cu oile pe munte și, convinsă că vremea s-a încălzit, a început să își dea jos cojoacele, rămânând în cele din urmă doar în ie. Însă frigul s-a întors brusc, iar viscolul a prins-o nepregătită, iar ea și turma sa au fost transformate în piatră.

Din această legendă s-a născut tradiția „babelor”. Primele nouă zile din martie sunt considerate zile schimbătoare și imprevizibile. Obiceiul spune că, în 1 martie, fiecare persoană își alege o zi între 1 și 9 martie. Vremea din ziua aleasă ar arăta cum va fi starea acelei persoane pe parcursul anului. Dacă ziua este senină, anul va fi bun și luminos, iar dacă este frig sau mohorât, anul poate aduce încercări.

Astfel, legenda legată de Baba Dochia rămâne una dintre cele mai cunoscute povești populare românești, explicând în mod simbolic capriciile vremii de la începutul primăverii.