Prima pagină » Titlurile zilei » Ben Brucker, omul din spatele sfinților pictați în bisericile din Iași. ”Riscai să o iei razna sau să devii alcoolic”

Ben Brucker, omul din spatele sfinților pictați în bisericile din Iași. ”Riscai să o iei razna sau să devii alcoolic”

22 feb. 2022, 02:00,
Raluca Costin în Titlurile zilei

Ieșeanul Ben Brucker a fost pictor de biserici timp de 15 ani, perioadă în care a avut lucrări în mai multe zone din țară. Ieșeanul a pictat 10 biserici, cea mai complexă lucrare fiind la un lăcaș de cult din orașul Horezu, județul Vâlcea

Ben Brucker, un ieșean în vârstă de 44 de ani, a știut din timpul studenției că vrea să devină pictor de biserici. A făcut primii pași în această direcție când s-a înscris la Facultatea de Teologie din Iași. După finalizarea studiilor a plecat în Grecia, unde a învățat totul despre pictura bisericească.

”Am terminat Facultatea de teologie, specializarea «Teologie pastorală», după care am făcut un master și m-am dus în zona de artă bizantină, creștină. După aceea am plecat în Grecia, unde am stat 4 ani. Acolo am învățat pictură. Apoi am revenit în România, în perioada în care am studiat doctoratul, și am început să pictez biserici și undeva, după vreo 3 ani, m-am autorizat la Patriarhia Română ca pictor bisericesc. Acesta e nivelul după care ai dreptul să lucrezi în biserică. Am obținut acreditarea în urma unei examen. Trebuia să fac ucenicie, dar după ce am prezentat o mapă de lucrări, calitatea lucrărilor m-a recomandat și am trecut peste perioada aia care dura între 4 și 6 ani. Am dat examen la biserica din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță Rahova”, povestește Ben Brucker, fost pictor de biserici și acum meșteșugar.

Ben Brucker: ”Practic am locuit în închisoare”

Pictorul povestește că a luat examenul cu brio și a continuat să picteze bisericile din Iași.

”La Penitenciarul din Rahova am stat 4 luni, zi de zi, și am pictat. Mai ieșeam așa, în weekend sau la magazin. Practic, am locuit în închisoare. Am avut o celulă și am stat acolo. E cel mai sigur loc din România. E liniște, odihnă, cea mai pură apă din România. Aveam arondați 2-3 oameni de la biserică, un preot, 2 ofițeri care aveau grijă de mine în permanență. Sunt anumite instituții cu biserici și pentru că nu are cine să le picteze, pentru că nu există fonduri, Patriarhia dă examen cu cursanții. Fiecare face o bucățică acolo și termini în 5 ani biserica. În mod normal, la examen trebuie să pictezi 4 metri pătrați, dar eu am făcut în jur de 350 de metri pătrați. Adică toată biserica. Prima lucrare făcută de mine a fost în Iași, la Spitalul de Psihiatrie ”Socola”. Eu pictam de vreo 3 ani, înainte să iau acreditarea de la Patriarhia Română. Ultima operă, care mi-a plăcut foarte mult, a fost la Țibana. Și biserica din Vlădeni, unde nu era drum asfaltat acum 10 ani, am pictat-o. Nu pictura în sine e grea, ci logistica”, mai spune Ben Brucker.

Ben Brucker este este unul dintre cei mai apreciați pictori de biserici

Pictorul spune că era obișnuit să stea nemâncat cu zilele pentru a termina lucrările la timp. Mai mult, uneori picta și 16 ore pe zi.

”Orice formă de pictură comportă o anumită asceză personală, de a fi liniștit, calm, de a te concentra. Pentru mine singurul lucru practicat cu adevărat a fost foamea. Am stat nemâncat. Nu neapărat post. Eu am în viață exercițiul acesta al nemâncatului. Îmi controlez corpul. Apoi toate chestiile care țin de rugăciune sunt personale. Fiecare le trăiește la nivelul la care poate și vrea. Stăteam nemâncat cu zilele, iar asta înseamnă și un randament ridicat la perete. Dacă pictezi 16 ore pe zi atunci ai tot interesul să nu mănânci pentru că pierzi timp, te îngreunează masa. Iar munca nu e atât de mult fizică, ci sedentară, pentru că stai mult într-un loc să lucrezi și atunci interesul e să nu consumi multă mâncare. Stai în poziții incomode, lucrezi cu capul sus”, mai spune pictorul.

Ben Brucker: ”Când s-a făcut selecția pictorului au fost niște reguli drastice”

Fostul pictor își amintește că cea mai complexă lucrare a fost în sudul țării, la o biserică construită de la zero, unde a pictat timp de un an și jumătate.

”Cea mai provocatoare biserică sau lucrare a fost undeva la Horezu (n.r- orașul Horezu, județul Vâlcea), la 18 kilometri de Mănăstirea Horezu de Jos. Sus, pe munte, un domn, beneficiarul să-i spunem, a construit o biserică de la zero. Am stat un an și 6 luni la cota 1800, singur-singurel. Eu am pictat toată viața singur. Când s-a făcut selecția pictorului au fost niște reguli drastice. Când s-a început contractul, a trebuit să predau lucrarea fix la data stabilită. Plus că aveam un buget unde trebuia să mă încadrez. După o săptămână de pictat ieșeam din biserică, uneori. Dormeam și pe schele. Aveam mâncare adusă, specială, sloi de oaie, specifică Olteniei. Un fel de jumări de oaie înghețate și se face așa, o bilă, și le mănânci reci, nu le topești pentru că sunt grețoase. Atât mâncam zile în șir, cu pâinițe din tărâțe. Erau și zile când ieșeam afară, mă relaxam, la cabană, la vânătoare. Nu beam alcool deloc și mi-am impus asta, pentru că riscai să o iei razna sau să devii alcoolic. Eu nu beau alcool deloc”, își amintește Ben Brucker.

Ieșeanul spune că pictura cu Mântuitorul Iisus Hristos este una aparte

Ben Brucker mai spune că atunci când era pictor de biserici era plătit cu 100 de euro pe metru pătrat. Astfel o lucrare ajungea și la 50.000 de euro, banii primiți de pictor. Mai mult, contractele erau clare și totul era organizat în ceea ce privește lucrarea finală.

”Pictura se face după un anumit regulament, știi exact ce să pictezi, unde, te orientezi la spațiu. Aici aveam un avantaj personal. În momentul în care intram în biserică stăteam câteva minute ca să analizez spațiul și odată ce mă conectam cu spațiul acela îl vedeam gata. Efectiv știam toate detaliile. Paradoxal, pare că e lejer, o oarecare boemie, că pictezi, dar nu e așa. E organizat totul, e matematic. Am pictat multă frescă, prin tehnica aceea veche. În momentul în care uzi peretele, ai câteva ore să lucrezi. Totul trebuie făcut precis, repede, altfel nu iese lucrarea. Am pictat integral biserici, sute de sfinți, scena «Cina cea de taină». Cel mai de suflet pentru mine este pictura cu Mântuitorul Iisus Hristos. Am pictat vreo 10 biserici în cei 15 ani de activitate. Am observat că în anul 2001 nu erau mulți pictori buni. Acum sunt mulți pictori și parcă totul e o industrie. Pe pictorul Constantin Teofan, de la noi, îl apreciez”, explică Ben Brucker.

Reporterii BZI au prezentat în edițiile anterioare situația bisericii unicat din comuna Ceplenița, Iași.

Ben Brucker este de peste 3 ani meșteșugar

Ieșeanul a renunțat la pictatul bisericilor pentru că s-a confruntat cu probleme de sănătate din cauza frigului și umezelii din bisericile unde a pictat. Astfel, în ultimul an în care a mai fost pictor de biserici s-a apucat și de făcut produse din piele.

”În ultimii 2 ani m-am îmbolnăvit la oase, la spate, de la frig și umezeală, și am tras o oarecare sperietură. Încet, încet, cred că nu mai era o provocare pentru mine. Mă definește și altceva în viață. Au intervenit și schimbări în viața mea privată, să fiu mai prezent în viața fetelor mele. Eram destul de prezent, dar nu ca acum. Așa am renunțat, treptat, la pictat și m-am axat pe ceea ce fac acum, meșteșugărit”, încheie Ben Brucker.

Povestea ieșeanului care locuiește pe o casă cu roți a fost prezentată de reporterii BZI într-o ediție anterioară. Ben Brucker mai spune că nu va reveni vreodată la etapa în care a fost pictor biserici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

`
`