Biologia somnului (12): Somnul nu este doar un proces biologic, ci și un fenomen cultural

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

În articolul precedent din seria „Biologia somnului”, am explorat echilibrul delicat dintre somnul NREM și REM și am descoperit că sănătatea creierului depinde nu doar de durata somnului, ci și de arhitectura sa profundă și complexă.

În reflecția de astăzi, ne îndepărtăm puțin de interiorul creierului pentru a privi somnul dintr-o perspectivă mai amplă: relația dintre biologia umană și stilul nostru modern de viață.

Cum dormeau oamenii înainte ca lumina artificială și ritmul accelerat al societății contemporane să redefinească noaptea? Este posibil ca organismul nostru să fi fost construit pentru un ritm de odihnă diferit de cel pe care îl considerăm astăzi „normal”?

Pornind de la cercetările prezentate de Matthew Walker în „Why We Sleep” (2017), acest nou articol explorează ideea fascinantă că somnul nu este doar un proces biologic, ci și un fenomen profund influențat de cultură, societate și modul în care alegem să ne organizăm viața.

Biologia somnului (12): Somnul nu este doar un proces biologic, ci și un fenomen cultural

În această nouă reflecție inspirată de cercetările lui Matthew Walker din „Why We Sleep” (2017), îmi propun să explorăm o idee fascinantă despre somn, asupra căreia rareori ne oprim suficient: Somnul nu este doar un proces biologic, ci și un fenomen cultural.

Pentru mulți dintre noi, ideea unui somn „normal” înseamnă un singur interval continuu de somn pe timpul nopții. Totuși, această perspectivă este relativ recentă în istoria umanității.

Timp de mii de ani, înainte ca lumina artificială să transforme ritmul vieții moderne, oamenii dormeau adesea într-un mod diferit. În numeroase societăți tradiționale, iar în anumite regiuni ale lumii, chiar și astăzi, somnul urma adesea un ritm bifazic: o perioadă mai lungă de somn în timpul nopții, completată de un scurt somn sau de un moment de odihnă după-amiaza. Din perspectivă biologică, acest lucru nu este deloc surprinzător.

Corpul uman pare programat, în mod natural, să traverseze o scădere a vigilenței în prima parte a după-amiezii, un fenomen influențat de ritmurile noastre circadiene și nu doar de alimentație sau de oboseală.

Cu alte cuvinte, nevoia de a încetini ritmul și de a ne odihni puțin în mijlocul zilei nu reprezintă neapărat o lipsă de disciplină sau de productivitate. Ea poate face parte din însăși biologia noastră.

Și totuși, societatea modernă a remodelat treptat acest tipar natural al somnului. Lumina artificială, programul de lucru prelungit, ritmul accelerat al vieții urbane și presiunea subtilă de a rămâne permanent productivi ne-au împins către un model de somn monofazic: un singur bloc de somn pe timpul nopții, adesea mai scurt decât ar avea nevoie organismul, și rareori completat de perioade de odihnă în timpul zilei.

Dar ce se întâmplă atunci când ne îndepărtăm de ritmurile pentru care corpul nostru pare să fi fost construit? O cercetare amplă, realizată de specialiști de la Harvard School of Public Health, care a urmărit peste 20.000 de adulți din Grecia, a observat un fenomen interesant: persoanele care au renunțat la obiceiul tradițional al siestei au prezentat un risc semnificativ mai mare de mortalitate cardiovasculară comparativ cu cei care au păstrat această practică, chiar și atunci când starea inițială de sănătate era similară.

Desigur, astfel de concluzii trebuie întotdeauna interpretate cu prudență și nuanță. Somnul este doar una dintre numeroasele variabile care influențează sănătatea.

Însă aceste observații sugerează o idee importantă: Poate că nu contează doar cât dormim, ci și modul în care ne organizăm somnul.

În anumite regiuni ale Greciei, precum insula Ikaria, considerată una dintre celebrele „blue zones”, regiuni asociate cu longevitatea excepțională, odihna din timpul zilei continuă să facă parte din viața cotidiană, alături de relații sociale puternice, alimentație echilibrată și un ritm de viață mai puțin fragmentat.

Aceste comunități ne reamintesc un lucru esențial: Somnul nu este un comportament izolat. El face parte dintr-un mod mai amplu de a trăi.

Întrebarea nu este neapărat dacă ar trebui să adoptăm cu toții un model strict bifazic de somn, ci, mai degrabă: ce aspecte ale biologiei noastre am învăţat să ignorăm în numele eficienței moderne? Și care ar putea fi costul pe termen lung?

Pentru că, dacă somnul este rezultatul a milioane de ani de evoluție biologică, poate că el nu se poate adapta atât de ușor la cerințele unei lumi care pare să nu mai doarmă niciodată.

Dr. Bogdan Matei, medic specialist psihiatru în Franța