Editorial

Bubuie Dosarul Trump la București

Publicat: 18 mai 2021
Sorin Rosca Stanescu
Sorin Roșca Stănescu

După ce faimosul procuror Mircea Negulescu, poreclit Portocală, a deschis la Ploiești Dosarul Blair, iată că alți procurori, tot de la DNA, au inițiat Dosarul Trump. Dacă Dosarul Blair a fost instrumentat avându-l drept țintă pe Victor Ponta, Dosarul Trump îl vizează pe Liviu Dragnea. Același Liviu Dragnea căruia, după cum justiția a constatat, i s-au încălcat rând pe rând dreptul la apărare, dreptul la îngrijire medicală și dreptul la muncă. Și care, acum, rămâne în mod nejustificat după gratii.

Dosarul Blair ne-a făcut faimoși în întreaga lume. Niciun alt procuror de pe mapamond nu se gândise până la Portocală că activitatea de lobby a unui fost premier s-ar putea afla la originea unor fapte de corupție la înalt nivel. Corupția i se imputa în mod nejustificat atât lui Victor Ponta, cât și lui Tony Blair. Prezumția „rezonabilă” a lui Portocală era că Victor Ponta l-ar fi mituit din bani publici pe fostul premier britanic, pentru ca acesta să facă lobby pe lângă Casa Albă nu în favoarea statului român, ci în beneficiul său personal. Ceea ce, implicit, conducea la concluzia anchetatorului că unul a dat mită, respectiv Victor Ponta, iar altul a primit mită, respectiv Tony Blair. Cu un singur glonț, Negulescu – Portocală împușca doi premieri. Cum era și firesc însă, din acel dosar s-a ales praful. Iar Mircea Negulescu a fost dat afară din Parchet. Devenind o rușine a instituției DNA.

Avem acum de-a face cu o mișcare în oglindă. Și Liviu Dragnea a fost interesat să-și facă o intrare pe lângă președintele proaspăt ales la acea dată, Donald Trump. Și ne amintim cu toții că, înainte de desfășurarea ceremoniei oficiale prin care Donald Trump a depus jurământul și a fost investit ca președinte al Statelor Unite, Liviu Dragnea a avut posibilitatea să aibă cu acesta o întâlnire informală într-un salon și în jurul unei mese la care se aflau puțini privilegiați ai vremii. Cei care s-au aflat în acele imagini sunt persoane considerate apropiate de Donald Trump și pe care noul președinte al Statelor Unite urma să le trateze în viitor cu o considerație deosebită. La acea dată, Liviu Dragnea era președinte al Partidului Social Democrat, cel mai mare partid socialist din Europa, perfect consolidat în această poziție și, așa cum s-a văzut, avea posibilitatea să-i schimbe după bunul plac pe primii-miniștri. România pe care o reprezenta Liviu Dragnea la acea întâlnire din Congresul Statelor Unite se afla într-un parteneriat consolidat cu Washingtonul, pe care Donald Trump, împreună cu liderul politic de la București, urmau să-l ducă mai departe și să-l întărească. Ceea ce de altfel s-a și întâmplat. În ce constă în acest caz suspiciunea „rezonabilă” care, atenție, în această săptămână, s-a concretizat într-un rechizitoriu, prin care Dragnea este trimis din nou în judecată? Procurorul a presupus și pretinde că a adunat probe în acest ses, cum că Liviu Dragnea a utilizat în mod ilegal bani publici, plătind o firmă de lobby care, obținând foloase necuvenite, a reușit să-l proiecteze pe Liviu Dragnea în epicentrul acelui eveniment neoficial, dar de mare interes la scală globală. Iar firma de lobby cum ar fi putut să obțină acceptul lui Donald Trump de a se întâlni cu liderul român și de a da mâna cu acesta, altfel decât în schimbul unor bani destinați să contribuie la achitarea unor servicii din campania electorală? Raționamentul procurorului care a întocmit rechizitoriul în cazul Dragnea este identic cu raționamentul lui Negulescu-Portocală, care nu a mai apucat să se concretizeze într-un rechizitoriu.

Informațiile care au fost difuzate la timpul respectiv, privind un posibil proces penal la București, vizând persoana fostului premier britanic, au făcut vâlvă în întreaga lume. Multe societăți de lobby cât se poate de legale în statele civilizate – și Tony Blair deținea o astfel de societate – au ajuns în mod reflex la concluzia că există pe această planetă state periculoase, cu care e bine să nu fie încheiate niciun fel de contracte de acest fel. De ce să reprezinte o personalitate de nivelul lui Tony Blair interesele statului român, reprezentatate în acel moment de Victor Ponta, dacă se pot crea asemenea suspiciuni grave legate de acte și fapte de corupție la adresa unei persoane, care niciodată nu a suferit asemenea acuzații nici în Marea Britanie și nici în altă parte a lumii.

Acum dosarul Dragnea-Trump, care merge încă și mai departe, întrucât s-a concretizat într-un rechizitoriu, se va întoarce ca un bumerang împotriva României. Efectul Blair, transformat în efectul Trump, va crea mult mai multe suspiciuni legate de România. Vom avea numai de pierdut din această afacere. Dar până atunci este posibilă și o altă grozăvie. Cum s-ar putea apăra Liviu Dragnea, acuzat că, indirect, l-a mituit pe Donald Trump? Ce ar trebui să facă apărătorul lui, doamna Flavia Teodosiu, pentru a demonta rechizitoriul? Să-l cheme în instanță pe fostul președinte al Statelor Unite pentru ca acesta, jurând pe Biblie, să declare că nu a fost mituit de Liviu Dragnea și că demersul lui Liviu Dragnea la Washington nu a avut drept scop obținerea de către acesta a unor foloase necuvenite, ci doar consolidarea relațiilor de parteneriat dintre România și Statele Unite? Oare cei care au inițiat această nouă mizerie juridică sunt conștienți de consecințele ei?





Adauga un comentariu