Pe 28 septembrie 2026, în Calendarul ortodox este prăznuit Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul, alături de alți sfinți pomeniți în această zi.
În aceeași zi sunt pomeniți Sfântul Neofit Zăvorâtul din Pafos, Sfântul Proroc Baruh, Sfântul Mucenic Pimen și Soborul Sfinților Cuvioși din Lavra Pecerska cu moaște în „Peșterile de aproape”, potrivit calendarului publicat de Doxologia.
Sfântul Hariton Mărturisitorul este prăznuit astăzi
Sfântul Hariton este cunoscut pentru mărturisirea credinței creștine, pentru anii de suferință îndurați în timpul persecuțiilor și pentru viața monahală pe care a ales să o ducă după eliberarea din temniță. Potrivit informațiilor publicate de Basilica, acesta a trăit în secolul al III-lea și a fost prins în timpul împăratului Aurelian, fiind supus supliciilor și întemnițat.
În Calendarul ortodox 28 septembrie 2026, pomenirea Sfântului Hariton este legată astfel de o viață dedicată credinței, rugăciunii și nevoinței.
Sfântul Cuvios Hariton a trăit într-o perioadă în care creștinii erau persecutați pentru credința lor. Potrivit tradiției Bisericii, el nu și-a ascuns credința în Hristos, motiv pentru care a fost arestat și supus unor chinuri.
Basilica precizează că Sfântul Hariton a fost prins în timpul împăratului Aurelian, care a domnit între anii 270 și 275. A fost supus supliciilor și întemnițat, iar eliberarea sa a venit după moartea împăratului.
După ce și-a recăpătat libertatea, Hariton a ales să se retragă din viața obișnuită și să se îndrepte spre pustie. Tradiția despre viața sa consemnează apoi întâlnirea cu tâlharii și transformarea locului în care aceștia își aveau ascunzătoarea într-un spațiu dedicat rugăciunii și vieții monahale.
Drumul spre pustie și întâlnirea cu tâlharii
După eliberare, Sfântul Hariton și-a continuat drumul către o viață dedicată lui Dumnezeu. Tradiția bisericească leagă această perioadă de retragerea sa în pustie, unde avea să fie prins de tâlhari.
Potrivit relatării din tradiția creștină, aceștia l-au dus într-o peșteră folosită drept ascunzătoare pentru bunurile pe care le jefuiseră. În acest loc este plasată una dintre cele mai cunoscute întâmplări din viața sfântului.
În vasul cu vin din care beau tâlharii ar fi intrat un șarpe veninos. Cei care au consumat vinul au murit, în timp ce Hariton a rămas în viață. Episodul este prezentat în tradiția hagiografică drept o minune prin care sfântul a fost cruțat.
După ce a scăpat, Hariton nu a păstrat pentru sine bunurile găsite în ascunzătoare. Potrivit relatării bisericești, locul care fusese asociat cu tâlharii a fost transformat într-un spațiu de rugăciune.
Sfântul Hariton a făcut o biserică în peștera în care se adăposteau tâlharii. Tradiția spune că bunurile găsite acolo au fost folosite pentru ridicarea unei mănăstiri.
În jurul său s-au adunat oameni care doreau să ducă o viață monahală și să urmeze calea rugăciunii și a nevoinței. Astfel, locul care fusese folosit drept ascunzătoare a ajuns să fie asociat cu viața duhovnicească.
Povestea Sfântului Hariton este păstrată în tradiția Bisericii și prin această schimbare radicală a locului. Dintr-un spațiu folosit de tâlhari, peștera a devenit un loc destinat rugăciunii, iar bunurile provenite din prăzi au fost folosite, potrivit tradiției, pentru întemeierea unei comunități monahale.
Viața Sfântului Hariton, dedicată rugăciunii și nevoinței
După întemeierea mănăstirii, Sfântul Hariton a continuat să ducă o viață caracterizată prin rugăciune, post și nevoință. Cei care s-au apropiat de el au găsit un părinte duhovnicesc și un model de viețuire creștină.
Tradiția îl prezintă drept un om care s-a desprins de preocupările lumești și și-a dedicat existența slujirii lui Dumnezeu. Mănăstirea întemeiată în jurul său a devenit un loc în care oamenii puteau veni pentru rugăciune și îndrumare.
În această perspectivă, viața Sfântului Hariton este legată de ideea transformării unui loc asociat cu fărădelegea într-un spațiu al credinței. Povestea sa a rămas în tradiția ortodoxă ca exemplu de mărturisire a credinței și de alegere a unei vieți monahale.
Calendarul ortodox din 28 septembrie 2026 nu îl menționează doar pe Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul. În această zi sunt pomeniți și Sfântul Neofit Zăvorâtul din Pafos, Sfântul Proroc Baruh, Sfântul Mucenic Pimen și Soborul Sfinților Cuvioși din Lavra Pecerska cu moaște în „Peșterile de aproape”.
Pentru ziua de 28 septembrie, Doxologia indică și Apostolul din Epistola către Efeseni, capitolul 4, versetele 25-32, precum și Evanghelia după Luca, capitolul 3, versetele 19-22.
Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul rămâne însă figura centrală a acestei zile din Calendarul ortodox 28 septembrie 2026. Pomenirea sa amintește de un om care, potrivit tradiției Bisericii, a trecut prin persecuție și întemnițare, iar după eliberare a ales viața de rugăciune și nevoință. Basilica îl pomenește la 28 septembrie și menționează anul 274 ca an al trecerii sale la cele veșnice.