Calendar ortodox 9 octombrie 2026. Sfinții pomeniți astăzi: Apostolul Iacov al lui Alfeu, Andronic și Atanasia

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Pe 9 octombrie, credincioșii ortodocși îi pomenesc pe Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu, pe Cuviosul Andronic și soția sa, Atanasia, precum și pe dreptul Avraam și nepotul său, Lot. Tot în această zi sunt cinstiți Sfânta Muceniță Poplia și Cuviosul Petru. Viețile lor sunt legate de credință, renunțarea la bunurile lumești, răbdarea în fața suferinței și mărturisirea lui Dumnezeu în vremuri dificile.

Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu, propovăduitor al Evangheliei

Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu este pomenit în calendarul ortodox pe 9 octombrie. Potrivit tradiției bisericești, acesta era fratele Sfântului Matei Evanghelistul și fiul lui Alfeu. Însuflețit de dorința de a răspândi învățăturile lui Hristos, Iacov a călătorit prin numeroase ținuturi, vestind Evanghelia și îndemnând oamenii să renunțe la credințele păgâne.

Relatările religioase spun că apostolul a distrus capiștile idolilor, a vindecat bolnavi și a alungat duhurile necurate. Pentru râvna sa și pentru lucrarea misionară desfășurată, ar fi fost numit „sămânță dumnezeiască”.

07:40

Calendar ortodox 10 octombrie 2026. Sfinții Evlampie și Evlampia, frații care au murit pentru credință. Ce alți sfinți sunt pomeniți astăzi

15:38, 07 Oct 2026

8 octombrie, zi importantă în calendarul ortodox! Sunt prăznuiți Sfinții Pelaghia, Taisia și Ignatie Bulgarul

Sfântul Iacov și-a asumat până la capăt misiunea de a-L mărturisi pe Hristos. Potrivit tradiției, a murit răstignit pe cruce, oferindu-și viața pentru credința sa.

Cuviosul Andronic și Atanasia, soții care au renunțat la avere

Una dintre cele mai cunoscute relatări religioase asociate zilei de 9 octombrie este cea a Cuviosului Andronic și a soției sale, Atanasia. Cei doi trăiau în Antiohia, unde Andronic era un meșteșugar priceput în prelucrarea argintului. Erau oameni înstăriți, dar foloseau o mare parte din averea lor pentru a-i ajuta pe cei nevoiași.

Potrivit tradiției, își împărțeau veniturile în trei părți: una era destinată săracilor, alta înfrumusețării bisericilor, iar ultima acoperea cheltuielile familiei. Au avut doi copii, un băiat și o fată, însă, după nașterea acestora, au ales să ducă o viață în înfrânare, rugăciune și milostenie.

După aproximativ 12 ani de căsnicie, cei doi copii s-au îmbolnăvit și au murit. Andronic a primit această pierdere cu multă răbdare, rostind cuvintele dreptului Iov: „Gol am ieșit din pântecele maicii mele, gol mă voi și duce” și „Domnul a dat, Domnul a luat”.

Atanasia, în schimb, a fost copleșită de durere. Nu se putea desprinde de mormântul copiilor și își dorea să moară alături de ei. Într-o noapte, în timp ce plângea în biserică, i s-a arătat, potrivit relatării bisericești, Sfântul Mucenic Iulian, în chip de călugăr.

Acesta a îndemnat-o să nu mai plângă pentru copiii săi, explicându-i că aceștia se bucură de bunătățile cerești. Atanasia a găsit astfel puterea de a-și schimba durerea în speranță și de a accepta pierderea.

Drumul spre viața monahală

După această întâmplare, Andronic și Atanasia au hotărât să renunțe la viața pe care o duceau și să se apropie și mai mult de Dumnezeu. Au împărțit cea mai mare parte a averii săracilor, le-au dat libertatea robilor pe care îi aveau și au oferit restul bunurilor pentru întemeierea unui adăpost destinat bolnavilor și străinilor.

Cei doi au plecat apoi spre Ierusalim, unde s-au închinat la Locurile Sfinte și au cerut îndrumare duhovnicească. Au ajuns la părintele Daniil, care i-a binecuvântat și i-a trimis la Mănăstirea Tavenisiotului.

Andronic a devenit călugăr, iar Atanasia a intrat într-o mănăstire de femei. Mai târziu, cei doi s-au întâlnit din nou în timpul unei călătorii, însă Andronic nu și-a recunoscut soția, care își schimbase înfățișarea și purta haine bărbătești, sub numele de Atanasie.

Au călătorit împreună în tăcere și, cu binecuvântarea părintelui Daniil, au ajuns să viețuiască în aceeași chilie, fără ca Andronic să afle cine era, de fapt, însoțitorul său.

După alți 12 ani de nevoință, Atanasia s-a îmbolnăvit grav. Înainte de moarte, i-a cerut părintelui Daniil să îi înmâneze lui Andronic o scrisoare pe care o lăsase sub căpătâi. Abia după moartea ei, când trupul a fost pregătit pentru înmormântare, s-a descoperit că monahul Atanasie era, în realitate, femeie.

Citind scrisoarea, Andronic a aflat că persoana alături de care trăise în tăcere era chiar soția sa. După înmormântarea Atanasiei, și el s-a stins din viață, fiind îngropat alături de aceasta. Tradiția bisericească îi cinstește pe amândoi pentru credința, înfrânarea și răbdarea lor.

Dreptul Avraam și nepotul său, Lot

Tot pe 9 octombrie sunt pomeniți dreptul Avraam și nepotul său, Lot, două personaje importante ale Vechiului Testament.

Avraam este prezentat în tradiția biblică drept omul care a ascultat chemarea lui Dumnezeu și a plecat din ținutul natal spre pământul făgăduit. Deși soția sa, Sara, nu putea avea copii și amândoi ajunseseră la o vârstă înaintată, Dumnezeu le-a dăruit un fiu, Isaac, prin care avea să continue neamul lor.

Avraam a murit la vârsta de 175 de ani, potrivit relatării biblice, fiind înmormântat în Canaan, în locul cumpărat pentru mormântul Sarei.

Lot, nepotul său, s-a stabilit în Sodoma, oraș ai cărui locuitori sunt descriși în Scriptură ca fiind îndepărtați de poruncile divine. Înainte de distrugerea cetății, doi îngeri l-au avertizat să plece împreună cu familia sa și să nu privească înapoi.

Soția lui Lot nu a respectat porunca și s-a întors să privească spre cetate, fiind transformată într-un stâlp de sare, potrivit relatării din Facerea. Povestea este prezentată în tradiția religioasă ca un îndemn la ascultare și la desprinderea de lucrurile de care omul este chemat să se îndepărteze.

Avraam și Lot sunt pomeniți și împreună cu ceilalți Strămoși ai lui Hristos, în duminica dinaintea Crăciunului.

Sfânta Muceniță Poplia și Cuviosul Petru

În aceeași zi este cinstită Sfânta Muceniță Poplia, care a trăit în timpul împăratului Iulian, cunoscut în tradiția creștină drept un adversar al credinței creștine. Poplia era o femeie în vârstă, mamă a preotului Ioan, apreciat pentru smerenia sa și pentru grija față de Biserică.

Potrivit relatării bisericești, atunci când împăratul a venit la Antiohia și a încercat să-i determine pe oameni să creadă în zei păgâni, Poplia a început să cânte împreună cu un grup de fecioare cuvintele psalmului: „Idolii păgânilor, argint și aur, lucruri de mâini omenești”.

Pentru acest gest, a fost târâtă și bătută peste față, până când sângele i-a curs pe pământ. Nu a fost însă omorâtă. Tradiția spune că a mai trăit un an după aceste suferințe, apoi s-a stins în pace.

Tot pe 9 octombrie este pomenit Cuviosul Petru, care a trăit în vremea împăratului Teofil. Cunoscut inițial sub numele de Leon, acesta a ocupat o funcție importantă la curtea imperială, fiind numit mare spătar datorită înfățișării și staturii sale.

Ulterior, a renunțat la viața lumească și a ales monahismul, primind numele Petru. A trecut prin mai multe locuri de nevoință, inclusiv la Muntele Olimp și în Țara Sfântă, îndurând greutățile călătoriilor. Și-a continuat viața în rugăciune și fapte bune la Mănăstirea Sfântul Foca, unde și-a încheiat existența în pace.

Pomenirile din 9 octombrie aduc în atenție exemple de credință, sacrificiu și răbdare, așa cum sunt păstrate în tradiția Bisericii Ortodoxe.