Credincioșii ortodocși îi pomenesc pe 8 octombrie pe Sfânta Cuvioasă Pelaghia, cea care și-a schimbat radical viața prin pocăință, pe Sfânta Pelaghia fecioara, pe Sfânta Taisia, dar și pe Sfântul Nou Mucenic Ignatie Bulgarul. Poveștile lor vorbesc despre pocăință, schimbarea vieții, credință și jertfă.
8 octombrie, zi importantă în calendarul ortodox!
Potrivit tradiției bisericești, Sfânta Cuvioasă Pelaghia a trăit în Antiohia, în vremea împăratului Numerian. În tinerețe, ducea o viață păcătoasă și își strânsese o avere importantă. Întâlnirea cu episcopul Non avea să îi schimbe însă destinul.
Pelaghia a ascultat învățătura episcopului, s-a pocăit sincer și a primit botezul. A renunțat la averea pe care o strânsese și a ales o viață de rugăciune și nevoință. S-a îmbrăcat în haine simple, s-a retras în Muntele Măslinilor și s-a închis într-o chilie, unde și-a petrecut restul vieții în rugăciune.
Pilda Sfintei Pelaghia este legată, în tradiția ortodoxă, de ideea că omul se poate întoarce la Dumnezeu indiferent cât de mult s-ar fi îndepărtat prin propriile fapte.
Tot pe 8 octombrie este pomenită și Sfânta Pelaghia fecioara, originară din Antiohia Siriei și provenită dintr-o familie de neam.
După ce conducătorul regiunii a aflat că era creștină, a trimis soldați pentru a o prinde. Aceștia au înconjurat casa în care se afla sfânta, însă Pelaghia le-a cerut să îi permită să se roage.
S-a îndreptat către răsărit, și-a ridicat mâinile și ochii către cer și s-a rugat lui Dumnezeu să nu o lase să cadă în mâinile celor care veniseră să o captureze. După rugăciune, s-a aruncat de pe acoperișul casei și și-a dat viața.
Sfântul Ioan Gură de Aur a cinstit-o pentru curăția și jertfa sa.
Sfânta Taisia și pocăința care i-a schimbat viața
Calendarul ortodox o pomenește în aceeași zi și pe Sfânta Taisia, care a trăit în Egipt în secolul al V-lea.
Rămasă orfană după moartea părinților, Taisia a folosit averea familiei pentru a-i ajuta pe săraci și pentru a le oferi adăpost pelerinilor. Și-a dorit să își dedice viața lui Hristos, însă, după ce și-a consumat întreaga moștenire, a ajuns să ducă o viață păcătoasă pentru a-și procura bani.
Călugării din Sketis au aflat despre situația ei și l-au trimis pe Sfântul Ioan Colovul să încerce să o readucă pe calea credinței.
Sfântul a mers la casa ei și i-a spus că a venit cu ceva de mare preț. După ce a intrat, a început să plângă. Întrebat de ce plânge, i-a răspuns:
„Cum să nu plâng când ai uitat de Mirele Tău, Domnul nostru Iisus Hristos și faci voia satanei cu faptele tale?”
Cuvintele lui au determinat-o pe Taisia să își recunoască greșelile. Ea l-a întrebat dacă Dumnezeu mai poate primi pocăința unei persoane ca ea. Sfântul Ioan i-a spus că Mântuitorul îi așteaptă întoarcerea și că „mare bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăiește”.
Taisia a plecat imediat împreună cu Sfântul Ioan, fără să mai aștepte și fără să își pregătească lucrurile. În pustie, a început o viață de pocăință și rugăciune.
În aceeași noapte, Sfântul Ioan a văzut o lumină coborând din cer și înconjurând locul în care dormea Taisia. A înțeles că aceasta murise și s-a rugat lui Dumnezeu să îi arate dacă sufletul ei fusese primit.
Potrivit tradiției, un înger i-a răspuns:
„Avva Ioan, o oră de pocăință din partea ei a făcut cât o mulțime de ani pentru că s-a pocăit din tot sufletul și cu toată zdrobirea de inimă.”
Sfântul Nou Mucenic Ignatie Bulgarul
Pe 8 octombrie este pomenit și Sfântul Nou Mucenic Ignatie Bulgarul, care a murit pentru credința creștină la Constantinopol, în anul 1814.
Născut în Bulgaria și botezat Ioan, acesta a avut încă din tinerețe dorința de a deveni călugăr. A ajuns la Mănăstirea Rila, apoi a plecat spre Muntele Athos, unde a intrat în viața monahală și a primit numele Ignatie.
După ce a fost martor la mucenicia unor creștini, Ignatie și-a dorit să își mărturisească și el credința. Cu binecuvântarea părintelui său duhovnicesc, a mers la Constantinopol.
Acolo s-a prezentat în fața cadiului și a mărturisit că este creștin. Deși a fost amenințat cu tortura și moartea și i s-au oferit avantaje dacă renunță la credință, Ignatie a refuzat.
Cadiul a ordonat în cele din urmă ca acesta să fie spânzurat. Sfântul Ignatie și-a dat viața la 8 octombrie 1814. Trupul său a fost ulterior răscumpărat de creștini și îngropat pe insula Prote.
Potrivit tradiției, capul Sfântului Ignatie se află la Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Athos.
Ziua de 8 octombrie reunește astfel în calendarul ortodox mai multe exemple de credință și schimbare: de la pocăința unor femei care au renunțat la o viață păcătoasă până la jertfa unui monah care a refuzat să își lepede credința.
„Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.”