Când se citește Psalmul 87? O rugăciune profundă, dar și tulburătoare

Psalmul 87 este unul dintre cele mai tulburătoare și profunde rugăciuni din întreaga Psaltire, adresându-se direct lui Dumnezeu dintr-un loc al suferinței extreme și al singurătății absolute.

Psalmul 87 exprimă strigătul disperat al unui suflet aflat în suferință, părăsit de oameni și înconjurat de întuneric. Este vocea celor care nu au un ocrotitor, a celor marginalizați, a celor bolnavi, a celor uitați de societate sau chiar de cei apropiați. Prin cuvintele psalmistului, acești oameni își găsesc un glas care îndrăznește să-L cheme pe Dumnezeu chiar și din adâncul durerii.

RomaniaTV

BOMBA BOMBELOR în showbiz! David Măruță se iubește cu fiica lui Nicolai Tand. Fiul Andrei, sărut pătimaș cu Ilona Tand, la mare / VIDEO

Observatornews.ro

EXCLUSIV. Reacţia lui Selly după ce un copil a fost îndemnat de un artist să sară de pe scenă, la Beach Please

Psalmul 87

Autorul psalmului nu ascunde starea dureroasă în care se află. El nu vine înaintea lui Dumnezeu cu pretenții sau cuvinte măgulitoare, ci cu sinceritatea unui suflet zdrobit. El mărturisește că viața lui este aproape de iad, iar sufletul îi este copleșit de rele. Sentimentul de a fi uitat de Dumnezeu și lepădat de oameni îl face să se simtă ca un mort viu, ca unul care trăiește în mormânt, fără speranță, fără lumină. Este o imagine cutremurătoare a singurătății umane, dar în același timp, o mărturie a credinței care persistă chiar și atunci când totul pare pierdut.

Psalmul 87 ne arată că Dumnezeu nu este doar pentru cei puternici, fericiți sau sănătoși, ci și pentru cei zdrobiți, slabi și marginalizați. În momentele în care nu mai avem pe nimeni care să ne ajute sau să ne înțeleagă, Dumnezeu rămâne singurul nostru sprijin. De aceea, psalmistul continuă să strige către El, zi și noapte, cu o stăruință care dovedește o credință adâncă, deși realitatea din jurul său nu îi oferă niciun motiv de speranță. Chiar și atunci când nu simte răspunsul lui Dumnezeu, psalmistul continuă să se roage, refuzând să cedeze disperării totale.

De ce se citește acest psalm

Acest psalm este un model de rugăciune pentru toți cei care suferă și care nu își găsesc alinare în oameni. El le arată că suferința nu înseamnă abandon din partea lui Dumnezeu, ci este un loc unde credința noastră este pusă la încercare. Chiar și în cea mai adâncă groapă a disperării, putem ridica privirea spre Dumnezeu și să-I cerem milă. Psalmul nu oferă soluții facile, nu promite rezolvarea imediată a problemelor, ci ne învață să stăm statornici în rugăciune și să nu ne pierdem încrederea în Domnul, chiar atunci când tăcerea Lui pare copleșitoare.

Pentru cei care nu au un ocrotitor – fie copii abandonați, bătrâni uitați în aziluri, bolnavi gravi sau oameni care trăiesc pe străzi – Psalmul 87 devine o punte de legătură cu Dumnezeu. Acești oameni, asemenea psalmistului, își pot ridica glasul și să-I spună Domnului despre suferința lor, fără să își ascundă durerea sau neputința. Dumnezeu nu disprețuiește strigătul lor, chiar dacă uneori răspunsul întârzie sau nu vine așa cum ne-am dori.

Psalmul 87 nu este un psalm al biruinței, ci al răbdării în suferință. El ne învață că putem vorbi cu Dumnezeu în orice stare ne-am afla, chiar și atunci când nu mai avem nicio putere sau niciun ajutor omenesc.