Când se recomandă o puncție lombară? Iată care sunt efectele adverse comune!

O puncție lombară este o procedură medicală utilizată pentru a diagnostica sau trata diverse afecțiuni ale sistemului nervos central. Aceasta implică introducerea unui ac în spațiul subarahnoidian al coloanei vertebrale pentru a preleva lichid cefalorahidian sau pentru a administra medicamente.

Bolile asociate cu sistemul nervos pot avea, adesea, urmări deosebit de grave, chiar și fatale în unele cazuri, motiv pentru care este importantă depistarea lor din vreme. În timp ce o simplă analiză de sânge poate confirma existența bolii, cu ajutorul unei puncții lombare se pot stabili eventualele modificări de alcătuire.

Când se recomandă o puncție lombară?

Puncția lombară este o procedură în cadrul căreia medicul folosește un ac pentru a ajunge în canalul spinal, cu scopul de a recolta lichid cefalorahidian (LCR). Examinarea lichidului cefalorahidian (LCR) este un instrument de diagnostic important pentru o varietate de afecțiuni neurologice infecțioase și neinfecțioase.

Lichidul cefalorahidian este un fluid limpede, care înconjoară creierul și măduva spinării, având rol de protecție și de menținere a echilibrului sistemului nervos. Este produs și reabsorbit constant la nivelul creierului și conține celule, apă, proteine, zaharuri și alte substanțe esențiale.

Printre afecțiunile diagnosticate prin puncție lombară se numără boala Creutzfeldt-Jakob, meningita și encefalita, ambele fiind inflamații ale sistemului nervos central cauzate de agenți infecțioși.

De asemenea, procedura poate ajuta la depistarea unor tipuri de cancer care afectează creierul și măduva spinării, a hemoragiilor subarahnoidiene, precum și a unor boli autoimune, cum ar fi scleroza multiplă sau sindromul Guillain-Barre.

În afară de scopurile diagnostice, tehnica de puncție lombară este utilizată și pentru măsurarea presiunii LCR cu ajutorul unui manometru. De asemenea, o puncție lombară poate avea rol terapeutic, permițând administrarea de anestezice spinale, medicamente pentru chimioterapie sau substanțe de contrast utilizate în investigații imagistice precum mielografia.

Riscuri și posibile complicații

Deși puncția lombară este o procedură sigură, pot apărea efecte secundare. Cel mai frecvent efect secundar este cefaleea post-puncție, cauzată de o formarea unei fistule LCR și de scurgerea lichidului cefalorahidian, care apare la 25% dintre pacineți și poate fi însoțită de greață și amețeli. De obicei, această problemă dispare în câteva ore până la o săptămână.

Alte riscuri includ durerea lombară, sângerarea la locul puncției, infecția sau iritarea unui nerv, care poate provoca furnicături sau amorțeală temporară în picioare. În cazuri foarte rare, poate apărea hernierea trunchiului cerebral, motiv pentru care un CT sau RMN este recomandat înaintea procedurii, dacă există suspiciuni de hipertensiune intracraniană.

Pacienții trebuie să solicite asistență medicală dacă au o cefalee severă care persistă o săptămână, semne de infecție dificultăți de urinare, amorțeală sau sângerare prelungită.

Deși este o procedură diagnostică frecventă, puncția lombară trebuie efectuată cu atenție pentru a minimiza riscul de complicații, inclusiv arahnoidita.
Puncția lombară este, în general, foarte puțin dureroasă și durează în jur de 30 de minute cu tot cu pregatirea pacientului.

În anumite situații, în funcție de fizionomia pacientului este posibil să fie necesare mai multe încercări pentru a ajunge la canalul spinal și astfel procedura poate să fie mai dureroasă și să dureze mai mult timp. Puncția lombară este o procedură medicală ce poate fi însoțită de anumite riscuri, deși majoritatea sunt rare și pot fi minimizate printr-o tehnică atentă.