Când ura ține și după moarte! Iată ce mesaj a ținut musai să fie încrustat pe piatra funerară un bărbat decedat în 1939 și înhumat în Cimitirul „Eternitatea” din Iași

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Un bărbat născut în anul 1850 și decedat în anul 1939 a ținut musai ca pe piatra sa funerară să fie încrustat un mesaj care să arate ura pe care i-a purtat-o fostului său ginere. Printre miile de monumente funerare, multe dintre acestea ies în evidență.

Printre miile de monumente funerare care se află în Cimitirul „Eternitatea” din Iași, multe dintre acestea ies în evidență: unele, prin modul în care au fost construite, iar altele, pentru poveștile ascunse. Unul dintre mormintele care uimesc este cel care aparține unui anume Gheorghe Decusară, un bărbat născut în anul 1850 și decedat în anul 1939. Mormântul se află în imediata apropiere a bisericii din Cimitirul „Eternitatea” și se evidențiază prin mesajul încrustat în piatră. Gheorghe Decusară a vrut să-și arate ura și dușmănia pe care i-a purtat-o fostului său ginere, chiar și după moarte: „Nu am vrut să fiu îngropat în comun cu fostul meu ginere. Știe el de ce…”.

De ce a fost atât de supărat Gheorghe Decusară pe fostul său ginere încât să treacă pe propria cruce acest mesaj este greu de spus. În cei 87 de ani care au trecut de la moartea bărbatului, povestea s-a pierdut, însă ura pentru fostul său ginere pare că există și astăzi și poate fi simțită de toți cei care trec pe lângă acest mormânt din Cimitirul „Eternitatea”.

Iată ce mesaj a ținut musai să fie încrustat pe piatra funerară un bărbat înhumat la Cimitirul „Eternitatea”

Cimitirul „Eternitatea” a fost înființat în anul 1868, la inițiativa lui Scarlat Pastia, filantrop și primar al Iașului, și a fost amenajat la periferia orașului, pe terenul numit „Via lui Enachi Dragoş, pe cel mai înalt podişu al Tătăraşului ”, teren aflat în proprietatea lui Pastia. Deși terenul a fost donat în anul 1868, primele înhumări au fost realizate abia începând cu anul 1876, după ce inginerii N. Papadopol și A. Bogos au parcelat terenul și au stabilit planul, având în centru biserica, de la care pornesc radial toate aleile. Cimitirul a devenit un loc foarte bine amenajat încă din 1873, când au fost plantați tei, frasini, „în interesul înfrumusețărei și mai cu seamă hygienei publice”. În prezent, cimitirul se întinde pe o suprafață de 24 ha, fiind îngropate aici peste 900 de personalități marcante. Cele mai multe dintre mormintele personalităților sunt grupate în jurul bisericii cu hramul „Sf. Gheorghe”, care, inițial, fusese proiectată ca o capelă.

Personalități înhumate în Cimitirul „Eternitatea”

Există multe cavouri ale oamenilor de seamă din Iași din secolul al XIX-lea: „Boierimea, oamenii bogați ai timpului, au fost înmormântați în jurul bisericii”. Toate monumentele care datează din secolul al XIX-lea sunt construite după același tipar: cavouri spațioase de piatră, cruci și monumente de granit sau din marmură. Cele mai frumoase și impunătoare monumente funerare din acest cimitir au fost realizate de către sculptorii pietrari Frederic Fairing (1863-1935) și Salvador Scutari (1880-1932), ambii înmormântați în același cimitir.

Cavourile marilor familii boierești sau cele ale primarilor vestiți ai Iașului, printre care amintim Balș, Sturdza, Catargiu, Şuțu, Ghica, Moruzi, Mavrocordat, Tăutu, Racoviță, Văsescu, Rojniţă, Sculy-Logothetides, Adamachi, Cananău, sunt adevărate opere arhitectonice, interiorul fiind pavat în piatră și având scări ce duc spre sertarele săpate în perete, în care erau depuse sicriele.

Mesajul pe care bărbatul a ținut musai să fie încrustat pe piatra funerară poate fi citit și astăzi în Cimitirul „Eternitatea”.