Istoria canibalismului

Istoria canibalismului. Canibalismul se referă la consumul de carne de om. Deşi majoritatea dintre noi îşi imaginează prevalenta acestei practici la animale, canibalismul a fost răspândit şi printre oameni. Cauzele canibalismului sunt de natură culturală spre psihopatologica.

Cuvântul „canibal” derivă de la cuvântul „Caribales” sau „Canibales” din spaniola. Acest nume a fost utilizat pentru oamenii care au trăit în Indiile de Vest. Atunci Cristofor Columb a pus piciorul pe această insulă. Deşi există rapoarte de canibalism la specia umană, cele mai multe dintre ele nu dispun de „dovezi de primă mână”.

Istoria canibalismului

Descoperirea de oase umane măcelărite în vremea omului de Neanderthal şi în paleoliticul mijlociu au condus antropologii la concluzia că au existat acte de canibalism în timpurile preistorice. Concluziile se bazează pe prezenţa unor tehnici similare de tranşare a rămăşiţelor umane şi animale. Modelului identic de rupere a oaselor lungi pentru a extrage măduva osoasă şi de divizare a craniului pentru a extrage creierul. Se presupune că fenomenul a fost declanşat de foametea acută din acele vremuri.

Istoria timpurie şi modernă

Arheologii au scos la iveală dovezi de canibalism la triburile antice din Africa, America de Nord şi de Sud şi insulele din Pacific.

Deşi, în general, canibalismul nu a fost reperat la societăţi avansate, aztecii au fost o excepţie. Sacrificarea fiinţelor umane zeilor lor şi mai târziu devorarea acestora. Acestia credeau că acest lucru i-ar aduce mai aproape de zeităţile lor au fost practici comune în cultura aztecă.

Cu toate acestea, rapoartele de canibalism au crescut în perioada modernă timpurie. Atunci turiştii europeni au călătorit în Emisfera Vestică şi au adus acasă poveşti de canibalism practicat de triburile locale. Acesta a fost raportat la mai multe triburi native americane, precum şi la populaţiile care locuiau în insulele din Pacific. Deşi nu toate rapoartele erau neadevărate, cele mai multe sunt tratate cu foarte mare scepticism, deoarece canibalismul a fost folosit pentru a justifica anihilarea localnicilor.

De asemenea, europenii din acele vremuri aveau o idee preconcepută cum că nativii din teritoriile nou descoperite erau „sălbatici” şi, prin urmare, erau neapărat canibali.

Canibalismul a fost raportat în al doilea război mondial. Se crede că soldaţii germani care au fost trimişi la lagărele de prizonieri de război din Siberia sau Asia Centrală au recurs la canibalism. Se crede că, în timpul Marelui Salt Înainte, în 1960, când China rurală a fost grav afectată de secetă şi foamete, chinezii au fost forţaţi să mănânce carnea semenilor lor. Deşi cele mai multe cazuri de canibalism din societăţile moderne au fost rezultate ale foametei, au existat cazuri izolate de canibalism ale unor persoane bolnave mintal.