Capcana Broșteni

Experiența nefericită prin care au trecut locuitorii, până de curând, ai unui colț de rai vine la pachet, dincolo de drama umanitară, și cu alte circumstanțe de natură politică, ecologică, sanitară și administrativă pe care merită să le analizăm. Și am să o iau la rând, fără a mai insista asupra modului în care s-au poziționat președintele ales și președintele numit, asupra cărora am insistat într-o analiză anterioară.

Pentru cei care încă nu au aflat, fac precizarea că Broștenii nu sunt un simplu sat, ci o mare localitate, un oraș întins pe mai multe văi și cu o suprafață aproape cât cea a Capitalei României. Așa se și explică de ce cei mai mulți voluntari și cele mai multe ajutoare s-au concentrat în Broșteni, deși mai există încă trei localități grav afectate.

Sub aspect umanitar și instituțional este de reținut o discrepanță care i-a șocat pe toți cei care au urmărit evenimentele dramatice din localitățile celor două județe din Moldova. Organizațiile civice numeroase, una dintre ele fiind Caravana Comunității, la care m-am referit, alta fiind Fundația Nicolae Voiculeț, la care de asemenea m-am referit, precum și multe altele, s-au mobilizat exemplar, reușind să transporte la Broșteni — folosesc acest nume în sens generic — cantități foarte mari de ajutoare de tot felul și să colecteze sume importante de bani, strict necesare supraviețuirii comunităților de oameni lovite de inundații. A existat și o mobilizare exemplară a pompierilor și a autorităților locale. În fine, s-au mobilizat în număr foarte mare suveraniștii de toate felurile, al căror exemplu de omenie a fost atât de intens mediatizat încât autoritățile au deraiat, astfel încât, în mod direct și pe surse, au anunțat ieri că se vor răfui atât cu Călin Georgescu, care va fi inculpat într-un nou proces, cât și împotriva lui George Simion, chemat și el în fața procurorilor. S-au mobilizat de asemenea exemplar și autoritățile locale, în timp ce, cu excepțiile mai sus menționate, cele de la nivel central nu au făcut altceva decât fie pantomimă la fața locului, gen Arafat sau Oana Buzioanu, fie au formulat simple declarații la televizor. Sumele de bani anunțate de guvernul Bolojan pentru despăgubirea acestor nefericiți sunt ridicole și, în realitate, nu există în fondul de rezervă. Iar banii europeni care ar urma să fie mobilizați pentru mulți nefericiți vin prea târziu. Fac precizarea că Bruxelles-ul a utilizat 17 miliarde de euro din banii comunității europene pentru a manipula presa și anumite organizații ale societății civile, că sume relevante din acești bani au ajuns și în România, infestând libertatea de opinie, dar se mișcă greu atunci când este vorba de sinistrați. Președinta Consiliului Superior al Magistraturii a ținut la ceas de seară un adevărat discurs despre precaritatea veniturilor procurorilor și judecătorilor români, care sunt cele mai mari din Europa. Asociația Magistraților s-a pronunțat și ea în același sens, dar nimeni de la nivelul acestei puteri în stat nu a avut decența, bunul-simț, de a iniția o strângere de donații în beneficiul sinistraților.

Dimensiunea ecologică. Puhoaiele au adus la vale, în cele câteva văi care au fost afectate, în râuri și în lacuri, sute de mii de trunchiuri de copaci, care, după cum poate observa orice persoană care a privit aceste imagini îngrozitoare, nu sunt arbori smulși din pământ, ci lemn tăiat, toaletat și numai bun de expediat peste hotare. Repet, ce se vede cu ochiul liber sunt sute de mii de arbori tăiați, ceea ce reprezintă consecința unor defrișări fără milă, pe care vajnicul nostru corp silvic nu le-a împiedicat, ci dimpotrivă, le-a asistat. O bună parte din puhoaiele care au distrus locuințele oamenilor s-au revărsat și fiindcă pădurile au fost defrișate sub ochii nesimțiți ai autorităților silvice și de mediu, de la nivel central și local.

Ce e de făcut? Numeroșii prieteni din Caravana Comunității, care s-au deplasat în zonă pentru a le da oamenilor o mână de ajutor, ne-au relatat că sunt necesare de urgență mini-buldozere pentru evacuarea altfel decât cu găleți și lopeți a nămolului și molozului, generatoare de energie și alte și alte utilaje de care nu dispun în cantități suficiente autoritățile locale și care nu pot fi livrate în zonă decât prin grija autorităților centrale. Casele oamenilor trebuie reconstruite rapid, dar sub acest aspect sunt silit să-i dau dreptate, cel puțin parțial, lui Raed Arafat, care insistă asupra necesității ca refacerea sub acest aspect a Broșteniului să se facă ținând cont, sub aspectul autorizațiilor de construcție, de noile circumstanțe de mediu, pentru ca în viitor, până la eventualele reîmpăduriri, în cazul unor ploi abundente, dezastrul să nu se mai repete. Dar este clar că oamenii au nevoie de case noi, ridicate cât mai urgent și mobilate corespunzător și în niciun caz de acele containere pe care s-a oferit să le pună la dispoziție Raed Arafat.

Concluzie. Până în prezent, autoritățile au eșuat, din nou. Mă refer exclusiv la cele de la nivel național, demonstrând astfel că guvernul pe care îl avem astăzi este incapabil să facă față unor provocări cât de cât serioase. Din această perspectivă, drama de la Broșteni a funcționat ca o capcană în care primii care au căzut au fost președintele numit al României, premierul Ilie Bolojan și miniștrii de linie.