Care a fost cea mai mare tornadă din lume? Catastrofa naturală ce a fost mai puternică decât bomba de la Hiroshima

Tornada care rămâne, până astăzi, cea mai mare înregistrată vreodată pe Terra s-a abătut asupra regiunii El Reno, Oklahoma, în după-amiaza zilei de 31 mai 2013, între orele locale 6:00 și 6:45. Conform unor specialiști, aceasta a fost mai puternică și mai devastatoare decât bomba atomică de la Hiroshima.

Cea mai mare tornadă din lume este El Reno, din Oklahoma. Deși nu a fost cea mai mortală sau cea mai distructivă tornadă din istorie, dimensiunile ei au fost fără precedent, iar intensitatea fenomenului a depășit orice se credea posibil până atunci. Instrumentele NOAA au evaluat ulterior sistemul ca aparținând categoriei EF3, însă măsurătorile radar au indicat rafale care au depășit 480–500 de kilometri pe oră, o viteză apropiată de limitările teoretice ale tornadelor.

Cea mai mare tornadă din lume

Cea mai mare tornadă din lume este El Reno, din Oklahoma. Conform bilanțului final, 8 oameni au murit, iar peste 150 au fost răniți, majoritatea în timpul operațiunilor de evacuare. Tragismul momentului a fost accentuat de faptul că unii dintre cei surprinși de furtună erau meteorologi și pasionați de „storm-chasing”, aflați în teren tocmai pentru a monitoriza fenomenul. Tornada și-a mărit diametrul într-un ritm uluitor: în mai puțin de un minut a trecut de la o lățime obișnuită la aproape 4,2 kilometri, atingând astfel titlul informal de cea mai lată tornadă documentată vreodată. Schimbările bruște de direcție și mișcările neregulate ale vârtejului au îngreunat orice încercare de anticipare, iar numeroase vehicule au fost luate prin surprindere pe autostrada US-81.

13:26, 26 Jan 2026

FOTO Veverița zburătoare. Află de ce este una dintre cele mai misterioase animale!

Potrivit experților de la National Severe Storms Laboratory, acest fenomen excepțional s-a format în condițiile unei supercelule masive, unde umiditatea extremă a aerului și diferențele abrupte de temperatură au generat o forfecare a vântului neobișnuit de puternică. Meteorologii descriu „forfecarea vântului” ca pe o schimbare bruscă a vitezei sau direcției curenților atmosferici, un mecanism care, atunci când se intensifică, poate da naștere unor vârtejuri cu durată și energie neobișnuit de mare. În această regiune a Statelor Unite, unde întâlnirea dintre aerul cald din sud și cel rece din nord se produce frecvent, supercelulele sunt obișnuite, iar potențialul pentru formarea de tornade este printre cele mai ridicate din lume.

Cât de devastatoare pot fi tornadele?

Chiar dacă peisajul poate lăsa impresia unei forțe dezlănțuite a naturii, tornadele uriașe precum cea de la El Reno sunt o combinație rară de factori meteorologici extremi. De obicei, vârtejurile nu depășesc 1–1,5 kilometri în lățime și se mențin relativ stabile în direcție. În cazul tornadei din 2013, lărgirea bruscă la peste 4 kilometri a schimbat complet modul în care fenomenul a fost perceput și studiat ulterior. În interiorul său, curenții au funcționat ca o structură cu mai multe nuclee rotative, o anomalie care a complicat măsurătorile și a provocat confuzii chiar și printre specialiștii experimentați.

Deși impactul asupra infrastructurii nu a atins nivelul catastrofic al altor tornade celebre – precum Joplin, Missouri, sau Moore, Oklahoma – magnitudinea fizică a vârtejului de la El Reno a impus o reevaluare a limitelor cunoscute ale acestui tip de fenomen. Tornada a distrus ferme, conducte, utilaje agricole și sectoare întinse de drumuri, lăsând mii de oameni fără electricitate și afectând comunicațiile pe o suprafață considerabilă. Echipele de salvare au lucrat zile la rând pentru a recupera persoanele dispărute, în timp ce cercetătorii analizau datele culese de radare mobile, considerate printre cele mai valoroase seturi de observații din istoria meteorologiei moderne.

În prezent, tornada de la El Reno rămâne un reper științific, fiind cea mai mare tornadă înregistrată pe Terra și un avertisment privind puterea naturii. Ea reprezintă combinația perfectă între intensitate, dimensiune și imprevizibilitate, demonstrând cât de puțin control avem asupra fenomenelor extreme care apar odată cu schimbările climatice și variațiile tot mai accentuate ale regimului atmosferic.