Care sunt nevoile nutriționale ale pisicii tale?

Pisica este o prezență blândă care te însoțește în serile liniștite, o ființă jucăușă care sare cu grație de pe raft pe pervaz, o felină domestică ce îți oferă afecțiune. Spre deosebire de câini (care sunt omnivori și pot supraviețui cu o alimentație diversificată), pisicile sunt exclusiv carnivore, ceea ce înseamnă că dieta lor trebuie să fie compusă aproape exclusiv din nutrienți de origine animală.  

 În caz contrar, orice dezechilibru, lipsă sau exces conduce, în timp, la probleme grave de sănătate, uneori ireversibile. Dacă vrei să înțelegi de ce are nevoie pisica ta, bine-ar fi să-i înțelegi nevoile nutriționale pentru a i le putea satisface:  

Proteinele, piatra de temelie a dietei feline 

Pentru o pisică, proteinele sunt o necesitate biologică. Felinele domestice au un metabolism conceput pentru a extrage energie și nutrienți esențiali din carne. Spre deosebire de alte animale, ele nu pot reduce rata de ardere a proteinelor din corp, nici măcar în condiții de foamete. Asta înseamnă că, indiferent de situație, au nevoie constantă de un aport ridicat de proteine de calitate superioară. 

 Aminoacizii esențiali (în special taurină, arginină și metionină) trebuie să provină din surse animale, pentru că organismul pisicii nu le poate sintetiza în cantități suficiente. Taurina, de exemplu, este vitală pentru sănătatea inimii, vederii și sistemului reproductiv. Fără ea, o pisică poate dezvolta cardiomiopatie dilatativă, orbire sau alte afecțiuni severe. 

 Când alegi hrana uscata pentru pisici uită-te pe etichetă: proteinele ar trebui să fie în topul listei de ingrediente. Ideal, sursa să fie specificată clar: ”carne de pui”, ”curcan”, ”vită”, nu doar ”proteină animală”; cu cât mai vag termenul, cu atât mai puțin transparent e producătorul. 

Grăsimile 

Dacă proteinele construiesc, grăsimile alimentează, oferă energie concentrată, dar și acizi grași esențiali pentru sănătatea pielii și a blănii. În special acidul arahidonic și acidul linoleic trebuie să fie prezenți în alimentația pisicii tale, pentru că ea nu îi poate produce singură. 

 Grăsimile contribuie la absorbția vitaminelor liposolubile (A, D, E și K), reglează temperatura corpului și susțin funcționarea creierului. Un strat sănătos de grăsime sub piele înseamnă o pisică care nu îngheață ușor, care are blana moale și lucioasă, care nu suferă de iritații dermatologice sau mătreață. 

 Evident, grăsimile trebuie administrate cu moderație. Pisicile de apartament, mai sedentare, pot acumula ușor kilograme în plus, iar obezitatea felinei este un fenomen în creștere. Monitorizează-i greutatea și alege o hrană care echilibrează inteligent conținutul de grăsimi cu necesarul energetic zilnic. 

Carbohidrații 

Multe formule de hrană uscată conțin carbohidrați în cantități ridicate pentru că sunt ieftini, ușor de procesat și oferă o consistență crocantă. Dar pisicile nu au nevoie de carbohidrați pentru a supraviețui. În mediul natural, acestea consumă carbohidrați în cantități foarte mici, din conținutul stomacal al prăzii lor. 

 Organismul lor nu produce suficiente enzime pentru a digera eficient amidonul și zaharurile. Un consum excesiv de carbohidrați poate duce la diabet felin, obezitate și probleme digestive. Caută formule low-carb sau grain-free, dar ai grijă să nu fie înlocuite cerealele cu alternative tot bogate în amidon, precum cartoful sau mazărea în exces. 

 Dacă pisica ta bea mai multă apă decât de obicei, urinează frecvent sau începe să slăbească în ciuda apetitului crescut, e momentul să consulți veterinarul pentru că poate fi semnul dezechilibrului glicemic cauzat de alimentație. 

Vitaminele și mineralele 

Ai auzit de vitamina A, dar știai că pisicile nu o pot converti din betacaroten, așa cum fac oamenii? Ele au nevoie de vitamina A direct din surse animale – ficatul, spre exemplu. Același lucru este valabil și pentru vitamina D – care nu se poate sintetiza prin expunerea la soare, cum se întâmplă la oameni. Așadar, trebuie să provină tot din hrană. 

 Calciul, fosforul, magneziul, zincul și seleniul sunt doar câteva dintre mineralele esențiale care trebuie să fie în proporții exacte. Un dezechilibru între calciu și fosfor, de exemplu, poate duce la probleme osoase grave, mai ales în perioada de creștere. 

 Din păcate, suplimentarea ”după ureche” este periculoasă. Un aport prea mare de vitamine liposolubile poate fi toxic. Tocmai de aceea, o hrană completă și echilibrată, testată nutrițional (nu doar formulată teoretic), este întotdeauna preferabilă suplimentelor individuale. 

Foarte importantă este și hidratarea! 

Pisicile sunt adaptate evolutiv la medii aride și nu simt setea la fel de acut ca alte animale. În sălbăticie își iau cea mai mare parte din lichide din prada proaspătă. Hrana uscată, oricât de nutritivă ar fi, are un conținut de doar 8-10% apă (față de peste 70% în hrana umedă). 

 Dacă pisica ta consumă preponderent bobițe e important să o încurajezi să bea mai multă apă. O fântână pentru animale, care menține apa în mișcare, este o investiție mică, dar cu impact major. Rinichii pisicilor sunt sensibili, iar bolile renale cronice sunt printre cele mai frecvente cauze de mortalitate.  

Nutriția se adaptează vârstei 

Un pui de pisică are nevoie de o formulă bogată în calorii, proteine și grăsimi pentru a susține o creștere rapidă. În această etapă, aportul de DHA (un acid gras omega-3) este crucial pentru dezvoltarea cerebrală. 

 Pisicile adulte, în schimb, au nevoie de o dietă echilibrată, cu un conținut moderat de grăsimi și calorii, dar bogată în proteine ușor digerabile. La bătrânețe, metabolismul încetinește, iar sistemul digestiv devine mai sensibil. Unele pisici vârstnice pot avea nevoie de o hrană ușor de mestecat, cu adaosuri de condroitină sau glucozamină pentru sănătatea articulațiilor. În același timp, e esențial să le monitorizezi funcția renală și să adaptezi dieta în funcție de eventualele boli cronice. 

 Există situații în care pisicile cu alergii alimentare, diabet, boli renale sau obezitate au nevoie de formule terapeutice speciale, disponibile doar pe bază de recomandare veterinară. Nu încerca să improvizezi acasă o dietă naturală, fără observație medicală. 

 Hrana medicală este formulată pentru a reduce simptomele și a sprijini organismul în lupta cu boala. De exemplu, o dietă renală va avea proteine cu valoare biologică ridicată și un conținut controlat de fosfor, pentru a nu suprasolicita rinichii.