Cârligul, momeala, undița, pescarul și prada

O piesă a istoriei se joacă exact în acești termeni. Și în această ordine. Numai azi nu e miercuri. Iar după miercuri vine joi. Când, la Washington, după un îndelungat prolog, se joacă primul act al unei piese istorice. Un pas în vederea mult așteptatei păci din Europa. Care sunt instrumentele? Și, în primul rând, care este momeala? Și de ce momeala joacă un rol atât de important?

Vladimir Putin – asta este o certitudine – se teme mai mult de pace decât de război. De aceea, indiferent câți pași de dans a executat el, secondat cu măiestrie de Serghei Lavrov, în realitate, spunând da unui eventual acord de pace, a făcut totul pentru ca răspunsul să fie nu. Fără să refuze, a amânat sine die o nouă confruntare directă cu Donald Trump. De aceea, strategii de la Washington au utilizat, pentru a-l determina pe Putin să iasă la interval, o momeală de nerefuzat. Momeala este Donbasul, elegant împachetat în mai multe oferte secundare succesive. Pentru început, Putin ar fi mușcat.

Așa se și explică declarațiile aparent contradictorii, alarmante și alarmiste, dar și conciliante în același timp, ale lui Volodimir Zelenskiy, care a ajuns într-un mod cu adevărat senzațional să joace rolul de tampon între administrația americană și Uniunea Europeană.

La prima vedere, reacționând la cald, se poate face afirmația că administrația americană vrea pacea cu orice preț. Dar nu este așa. Va exista în final un preț american. Un cost extrem de ridicat, pe care îl vor suporta Federația Rusă, Uniunea Europeană și, firește, Ucraina. Tot la prima vedere și tot la cald s-a creat aparența cum că liderii UE se împotrivesc din răsputeri și cu orice preț unui compromis cu Federația Rusă, de natură a sacrifica Ucraina. Nici această supoziție nu este întru totul adevărată.

În epicentrul planului în 28 de puncte, care, după cum se știe acum, a fost în prealabil negociat între experții americani și cei ruși, se află cedarea către Rusia a Donbasului, necucerit în totalitate de armata lui Vladimir Putin. Și multe alte „ingrediente”. Dar, conform negociatorului-șef al Kievului, din acest plan nu a rămas mai nimic. O confirmă mai mult sau mai puțin direct și liderii UE, întruniți în paralel într-un format lărgit și într-un format restrâns. Moscova rămâne într-o expectativă binevoitoare.

Poimâine, la Washington, se joacă prima piesă a ultimei drame europene, dar și la nivel global, căreia o bună parte a participanților direcți sau indirecți îi doresc epilogul, în timp ce există și importanți actori statali interesați ca acest război să continue.

Dacă momeala este Donbasul, cârligul este reprezentat de toate celelalte condiții puse în joc. Dar cine ține în mână undița? Cine va scoate la lumină prada? Și care este prada? Sunt încă multe necunoscute care își vor primi răspunsul, cu certitudine, până la sfârșitul acestui an.