Câte țări sunt în NATO? Cum a început alianța militară

Câte țări sunt în NATO? Organizația Tratatului Atlanticului de Nord este o alianță militară interguvernamentală care a fost fondată în 1949, cu scopul de a asigura securitatea colectivă a membrilor săi.

NATO a fost creată pentru a contracara expansiunea Uniunii Sovietice în Europa după al Doilea Război Mondial, dar, de-a lungul decadelor, scopurile și activitățile sale s-au diversificat. Astăzi, NATO este una dintre cele mai importante organizații internaționale în domeniul securității, iar numărul său de membri a crescut semnificativ de-a lungul anilor.

Câte țări sunt în NATO

În prezent, NATO are 32 de state membre, iar acest număr reflectă expansiunea alianței în decursul decadelor. Fiecare dintre aceste state contribuie la securitatea colectivă a regiunii euroatlantică, având obligații de apărare reciprocă în cazul unui atac asupra oricărui membru, conform articolului 5 al tratatului NATO.

Statele membre sunt: Albania (2009), Belgia (1949), Bulgaria (2004), Canada (1949), Cehia (1999), Croația (2009), Danemarca (1949), Estonia (2004), Finlanda (2023), Franța (1949), Germania (1955), Grecia (1952), Islanda (1949), Italia (1949), Letonia (2004), Lituania (2004), Luxemburg (1949), Macedonia de Nord (2020), Muntenegru (2017), Norvegia (1949), Olanda (1949), Polonia (1999), Portugalia (1949), Regatul Unit (1949), România (2004), Slovacia (2004), Slovenia (2004), Spania (1982), Statele Unite (1949), Suedia (2024), Turcia (1952), Ungaria (1999).

Primii membri NATO au fost 12 state fondatoare: Statele Unite ale Americii, Canada, Regatul Unit, Franța, Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia, Portugalia, Norvegia, Danemarca și Islanda. Aceste țări au semnal Tratatul de la Washington la 4 aprilie 1949, angajându-se să apere securitatea fiecărei națiuni membre în fața unui atac extern. Extinderea NATO a început relativ rapid, în special după sfârșitul Războiului Rece, când multe țări din fostul bloc sovietic și din Europa Centrală și de Est au dorit să adere la alianță ca măsură de protecție împotriva posibilelor amenințări.

Extinderea alianței militare

În 1952, Grecia și Turcia au aderat la NATO, iar în 1955, Germania de Vest a devenit membru, un pas important în integrarea Europei postbelice. După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, multe dintre fostele republici sovietice și fostele țări ale Pactului de la Varșovia, precum Polonia, Ungaria, Cehia și alte state din Europa Centrală și de Est, au solicitat și au obținut aderarea la NATO. Aceste aderări au avut un impact semnificativ asupra reorganizării securității în Europa post-Război Rece.

Extinderea NATO nu s-a oprit la sfârșitul secolului XX. În 2004, alianța a inclus șapte noi membri, printre care România, Bulgaria, Slovacia și Slovenia. În 2009, Albania și Croația au devenit membre, iar în 2017, Muntenegru a aderat și el la NATO. De asemenea, Țările Baltice (Estonia, Letonia și Lituania) s-au alăturat în 2004, consolidând flancul estic al alianței.

Astăzi, NATO nu se limitează doar la Europa și America de Nord, ci își extinde colaborările cu alte națiuni și organizații internaționale. De exemplu, în cadrul Parteneriatului pentru Pace (PfP), multe state din afacerea euroatlantică și nu numai, participă la inițiative de cooperare militară și de securitate, fără a fi membri cu drepturi depline.

Prin urmare, dacă te întrebai câte țări sunt în NATO, în prezent sunt 32 de state. Această alianță joacă un rol esențial în menținerea păcii și stabilității internaționale.