Misterul este dublu. Sau, mai bine spus, ridicat la pătrat. Cel care a condus Partidul Social Democrat o bună bucată de vreme a fost exclus de pe lista invitaților. Direct de către interimar. Și, încă o dată, în mod cu totul și cu totul misterios, în ultimul moment a mai fost o dată eliminat de către cunoscutul jurnalist Marius Tucă, care îl invitase ieri seară să vorbească pe această temă. Recunosc că mi-e foarte greu, în aceste circumstanțe, să mă pun în pielea lui Liviu Dragnea.
Totuși, voi încerca. Dar nu înainte de a face o afirmație pe care nu am cum să mi-o reprim. Un jurnalist puternic, de mare prestigiu, cum este Marius Tucă, nu se putea răzgândi de florile mărului. Și nici din motive tehnice. Ceva s-a întâmplat. El a fost întors din drum de o forță căreia nu i s-a putut opune. Mai devreme sau mai târziu, misterul probabil că va fi dezlegat. Până atunci însă, reține atenția o bâlbă impardonabilă a vedetei TV. Marius Tucă a sugerat, nici mai mult, nici mai puțin, că Liviu Dragnea are o interdicție legală de a participa la un congres. Nu există așa ceva.
Nu mică mi-a fost mirarea când, ieri, am fost invitat printr-un apel telefonic să particip ca invitat, desigur, în calitate de jurnalist, la Congresul PSD. Un congres cu „cântec”, care, în mod firesc, stârnește o mare curiozitate. Dar iată, și nedumeriri. Care este motivul real, nu cel invocat, care a generat o altă absență notabilă? De ce Viorica Dăncilă nu se prezintă la acest congres? Ce ar fi avut de spus atât de grav, încât a preferat să se eschiveze? Ce ar avea de spus și nu va spune, preferând să execute un balet diplomatic, un alt fost președinte PSD, Adrian Năstase? Ce ar spune, dacă ar spune, Marcel Ciolacu, retras acum pe poziții strategice la județ? Și, în definitiv, de ce s-a temut atât de mult Sorin Grindeanu de ieșirea la rampă a lui Liviu Dragnea, mergând atât de departe, încât a reușit să utilizeze un levier inclusiv în ceea ce-l privește pe Marius Tucă?
Unul dintre motivele reale pentru care „sistemul” a reacționat violent împotriva lui Liviu Dragnea a fost decizia, expusă cât se poate de explicit, a acestuia de a impozita cu 1-2% marile societăți comerciale, în special cele cu capital străin, blocându-le astfel posibilitatea de a recurge și în viitor la fel de fel de inginerii fiscale prin care să raporteze profit zero sau profit insignifiant și să se sustragă de la plata cuvenitelor impozite către trezoreria statului. Chiar din momentul în care și-a anunțat această intenție, Liviu Dragnea a atras asupra sa reacții puternice, vizibile și invizibile, ale guvernelor unor puternice state europene și non-europene, ale serviciilor secrete ale acestora, omniprezente pe teritoriul României, ale serviciilor noastre secrete, în bună măsură subordonate celor străine, dar și ale numeroaselor cozi de topor din rândul presei sau al analiștilor politici.
O altă cauză reală care a condus la eliminarea violentă a lui Liviu Dragnea din epicentrul scenei politice a fost o altă intenție pe care a anunțat-o: cea de a promova, în prim-plan, interesul național, respectiv suveranitatea României în raport cu aliații noștri euroatlantici. Toți cei care, într-o formă sau alta, au fost și sunt interesați în menținerea statutului de colonie a României au acționat, prin toate pârghiile deținute, împotriva acestui indisciplinat lider național.
Liviu Dragnea nu a fost și nu este un erou. Dar, fără discuție, a încercat să acționeze dintr-o postură de patriot român. Cum, de altfel, a procedat și Viorica Dăncilă, absentă și ea – e drept, în mod voluntar – dar la fel de greu de explicat de la acest congres, cu final dinainte cunoscut.
Spre deosebire de celelalte personaje care au condus cel mai important partid politic din România, cel puțin din punctul de vedere al ponderii în Parlament de-a lungul întregii sale istorii, Sorin Grindeanu este, într-un mod ostentativ de accentuat, un om al „sistemului”, subordonat în totalitate unuia sau chiar mai multor servicii secrete. Și nu numai subordonat, ci și promovat de către acestea. Împins în față, în centrul scenei politice, într-un mod de-a dreptul ostentativ. Presupun că, dacă la acest congres ar avea loc o dezbatere democratică, acest adevăr va fi pronunțat cu voce tare și însoțit de argumente relevante.
Într-o bună tradiție democratică, socialiștii români, de câte ori s-au luptat pentru putere într-o competiție internă de proporții naționale, au inițiat moțiuni alternative, susținute de grupuri masive și legitime de interese. Moțiunea câștigătoare a dat, de fiecare dată, și echipa câștigătoare în alegerile cu care s-au finalizat congresele acestui partid. O mișcare democratică, de jos în sus și de sus în jos, care a permis o rotație necesară și relativ sănătoasă la conducerea partidului. Pentru prima dată, la acest congres, nu va exista o bătălie între orientări politice diferite, susținute de echipe, și ele diferite, de jucători politici. PSD traversează, în mod evident, un moment de criză în materie de democrație internă, care ar trebui subliniat, fie și în mod subtil, ușor ironic, în stilul specific lui Adrian Năstase.
Probabil că Liviu Dragnea, dacă nu i s-ar fi pus pumnul în gură și dacă ar fi fost invitat la congres, ar fi avut multe de spus. Poate că o va face astăzi sau mâine, în măsura în care va fi găzduit în fața unui microfon și a unei camere de luat vederi.
PS: Apare legitimă și următoarea întrebare: oare Liviu Dragnea nu a făcut și el parte din „sistem”? Cu certitudine, răspunsul, în cazul lui și al tuturor celorlalți lideri, nu numai ai PSD, este afirmativ. Diferența o face însă nu apartenența sau nonapartenența la „sistem”, ci gradul de subordonare. Liviu Dragnea, ca și Viorica Dăncilă, ca să nu mai vorbim despre Adrian Năstase sau chiar Victor Ponta, și-au luat marja lor de libertate în interiorul sistemului și, firește, pentru asta, fiecare în parte a plătit.