Ce este epilepsia, ce cauze are și cum se poate trata? Iată ce trebuie să știi!

Cauzele epilepsiei sunt diverse, adesea interconectate și pot include factori genetici, leziuni cerebrale, infecții sau alte afecțiuni neurologice. În multe cazuri însă, cauza rămâne necunoscută, ceea ce face dificilă tratarea bolii.

Epilepsia reprezintă o afecțiune cronică neurologică, ce afectează milioane de oameni la nivel global, caracterizată prin apariția unor crize epileptice recurente și neprovocate, care rezultă din activitatea electrică anormală a neuronilor din creier.

Ce este epilepsia, ce cauze are și cum se poate trata?

Epilepsia este o boală cronică a creierului care afectează aproximativ 50 de milioane de oameni din întreaga lume, conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății. Boala se caracterizează frecvent prin convulsii recurente. Acestea sunt episoade scurte de mișcări involuntare, care pot implica o parte a corpului, sau întregul corp. Uneori, convulsiile sunt însoțite de pierderea cunoștinței și a controlului funcției intestinului sau vezicii urinare.

Episoadele de convulsii sunt rezultatul descărcărilor electrice excesive dintr-un grup de celule ale creierului. Locul acestor descărcări pot fi în diferite zone ale creierului. Convulsiile pot varia de la un episod scurt de tremur al mușchilor până la convulsii severe și prelungite. Crizele pot varia, de asemenea, în funcție de frecvență, de la mai puțin de una pe an la mai multe pe zi.

În aproximativ 50% din situaţiile întâlnite la nivel global, cauzele epilepsiei nu sunt pe deplin cunoscute și înțelese. Cele care sunt cunoscute sunt împărțite în mai multe categorii: structurale, genetice, infecțioase, metabolice, imune și necunoscute.

În principal, cele mai importante cauze ale epilepsiei sunt: factorul genetic (nu sunt frecvente, dar este posibil ca epilepsia să apară pe linie genetică); afecțiuni ale creierului: afecțiuni infecțioase (meningita, SIDA, encefalita virală, malaria cerebrală); probleme prenatale; cauze metabolice; tulburări de dezvoltare; traumatisme craniene; cauze imune.

Tratamentul epilepsiei are ca obiectiv prinicpal controlul crizelor epileptice, reducerea frecvenței și intensității acestora și, ideal, obținerea remisiunii complete. E important ca pacientul să respecte cu strictețe schema de tratament prescrisă, să ia medicamentele la ore regulate și să nu le omită, deoarece acestea pot crește riscul de apariție a crizelor.

Posibile complicații

Persoanele care trăiesc cu epilepsie se pot confrunta cu o serie de complicații medicale, psihologice și sociale care le pot afecta semnificativ calitatea vieții. Una dintre cele mai grave complicații acute ale epilepsiei este status epilepticus, adică o stare de activitate convulsivă continuă care durează mai mult de 5 minute sau crize recurente fără recuperarea completă a cunoștinței între ele. Status epilepticus este o urgență medicală care necesită tratament imediat pentru a preveni leziuni cerebrale permanente, insuficiență respiratorie, aritmii cardiace sau chiar deces.

Leziunile fizice sunt o altă complicație frecventă asociată cu crizele epileptice. Căderile în timpul crizelor pot duce la traumatisme craniene, fracturi, luxații sau contuzii. Convulsiile pot provoca mușcarea limbii, leziuni dentare, sau inhalarea salivei. Riscul de leziuni este crescut în cazul crizelor generalizate sau cu convulsii violente.

Complicațiile neurologice pe termen lung pot include deficiențe cognitive, în special în cazul epilepsiilor severe sau necontrolate. Crizele frecvente pot afecta dezvoltarea cerebrală la copii și pot contribui la declinul cognitiv la adulți.

Cele psihologice sunt extrem de frecvente și afectează semnificativ calitatea vieții. Anxietatea și depresia însoțesc adesea epilepsia, fiind cauzate de teama de a avea o criză în public, de stigmatizarea socială și de impactul afecțiunii asupra vieții de zi cu zi.

Problemele de stimă de sine, izolarea socială și dificultăți de adaptare sunt, de asemenea, frecvente. Epilepsia este rezultatul unei activități electrice anormale în creier, dar cauzele care duc la această disfuncție pot fi variate și uneori complexe.