Ce este invidia? Părintele Calistrat Chifan: „Se naște, în primul rând, din frustrare” – VIDEO

Ce este invidia? Iată explicațiile părintelui Calistrat Chifan de la Mănăstirea Vlădiceni, din județul Iași, despre invidie, din cadrul emisiunii BZI LIVE.

Invidia se referă la acel sentiment de părere de rău, de necaz sau de ciudă, determinat de succesele, calitățile sau situația favorabilă a altei persoane. Cu alte cuvinte, invidia se naște atunci când întâlnim o persoană mult mai înzestrată decât noi înșine, mult mai bine poziționată în ierarhia socială sau care deține anumite bunuri la care noi doar visăm.

Devenim cu atât mai invidioși cu cât ne simțim mai inferiori decât ceilalți într-un domeniu pe care îl considerăm reprezentativ pentru noi. Acel domeniu constituie o piesă esențială în edificiul stimei de sine.

Ce este invidia? Părintele Calistrat Chifan: „Invidia se naște, în primul rând, din frustrare, în toată activitatea socială, indiferent de domeniu”

Invidia este o consecință a frustrării, potrivit părintelui Calistrat Chifan. Ea se naște în momentul în care un om, care nu are aptitudini sau competențe, ocupă o funcție superioară, el trebuie să elimine din jurul lui tot ce-l obsedează sau tot ce-l deranjează. În felul acesta se formează principiile invidiei.

„Invidia se naște, în primul rând, din frustrare, în toată activitatea socială, indiferent de domeniu. Dacă ne vom uita, vom vedea întotdeauna, n-am spus-o eu, ci o spune un mare om de cultură, atunci când nu ești atent sau ignori înțelepciunea, riști să fii condus de mediocri. Și atunci automat se va naște și invidia. Deci în momentul în care un om, care nu are aptitudini sau nu are competențe, în momentul când a ocupat o funcție sau a ocupat undeva o putere, el trebuie să elimine în jurul lui tot ce-l obsedează sau tot ce-l umbrește sau tot ce-l deranjează și în felul acesta se nasc aceste principii ale invidiei.”, a declarat părintele Calistrat Chifan, pentru BZI LIVE.

Părintele Calistrat Chifan: „În momentul în care criteriile sunt personale, sunt tradiționale, sunt impuse, sunt politice, sunt preferențiale, nu mai ai ce să faci”

În perioada comunismului, când omul avea capacitatea să crească în ierarhia socială și profesională, nu dezvolta invidie, fiindcă trăia după o serie de principii bine stabilite. Însă, odată cu apariția democrației, individul are la îndemână „un imens stadion cu de toate”, în care principiul concurenței nu își mai are locul. Din momentul în care criteriile sunt personale, sunt tradiționale, sunt impuse, sunt politice, sunt preferențiale nu mai există cale de întoarcere și, astfel, apare invidia.

„Dacă vă uitați în timpul comunismului, oamenii trăiau după niște criterii, care se numeau, după primii ani de serviciu sau în domeniul în care lucrai, apărea treapta întâi, treapta a doua, treapta a treia, gradația 1, gradația 2, erau niște sporuri. Ei, omul era tentat să nu mai fie invidios pe cel de lângă el, pentru că avea capacitatea să-l ajungă. Ei, venind evenimentul `89 și lumea intrând în democrația liberă, deci acum avem un imens stadion cu de toate, un fel de angro social, de unde fiecare intră și ia ce vrea, dar ajunge la casa de marcat cu ceea ce mai poate, ca să folosim așa, oamenii au început să nu mai meargă pe principiul nici măcar al concurenței. Deși principiul concureței încă era sau încă este unul sănătos, pentru că în momentul în care ești apt de un lucru și poți să îl faci în mod competent, te-ai dus și ai dat un examen, ți-a ocupat postul respectiv și tu ți-ai asigurat, prin competența ta, capacitatea acestui lucru. Dar în momentul în care criteriile sunt personale, sunt tradiționale, sunt impuse, sunt politice, sunt preferențiale nu mai ai ce să faci. Și atunci automat se naște invidia.”, a mai spus părintele Calistrat Chifan.