Ce metode de tortură foloseau comuniştii? Tratamentele inumane la care erau supuşi deţinuţii

Foarte mulţi români au avut de suferit în urma metodelor de tortură folosite de comunişti în penitenciare precum Gherla, Pitești, Jilava, Aiud sau Râmnicu Sărat. Deţinuţii ajunşi acolo erau consideraţi duşmani ai poporului şi au petrecut ani grei în spatele gratiilor. O bună parte dintre ei şi-au pierdut viaţa în temniţele comuniste.

Mişcarea comunistă din România îşi dorea cu orice preţ să îşi impună ideologia cu orice preţ şi pentru asta apelau la diferite măsuri care mai de care mai drastice.

Ce metode de tortură foloseau comuniştii?

În urmă cu câţiva ani una din victimele regimului comunist a acordat un interviu unei publicaţii de la noi din ţară. Mihai Dionisie, pe numele lui, a fost arestat la o vârstă fragedă, de doar 17 ani, pentru o perioadă îndelungată. Timp de 10 ani acesta a trecut prin focurile iadului, a fost umilit, bătut şi supus unor tratamente greu de imaginat. La fel ca toţi ceilalţi deţinuţi tânărul Dionisie era considerat un duşman al poporului.

RomaniaTV

O mai ții minte pe Raluca Lăzăruț? Cum arată acum și cu ce se ocupă în Chicago fosta prezentatoare TV. E plină de bani!

Observatornews.ro

Cum arată viaţa unui dependent de jocuri de noroc. Iancu Guda: "Sunt tragedii, familii destrămate"

„Eram izolaţi fiecare într-o celulă, nu puteam comunica între noi decât prin alfabetul Morse. Când ne-au depistat sistemul de comunicare a început „îmblânzirea” prin bătăi până la sânge. Nu prea mai erai om după astfel de schingiuiri”, povestea în urmă cu câțiva ani Mihai Dionisie.

Închis la închisoarea din Galaţi acesta îşi aminteşte cele trei metode de tortură folosite acolo. După spusele sale una era mai grea ca cealaltă.

„Metoda covorul însemna că te nfăşurau într-un covor şi te loveau cu picioarele unde apucau. Apoi te aşezau ghemuit pe o bară de metal, te legau la mâini şi la picioare şi te loveau cu picioarele în timp ce te învârteau. Ăsta era rotisorul. A treia metodă de tortură era ringul. Te puneau în mijloc şi te întrebau ‘De ce ai făcut asta banditule?, ‘Nu vei ieşi viu de aici!’ şi te loveau cu bestialitate”.

Reeducarea în masa – Dorinţa comuniştilor din România

Dramele prin care a trecut Mihail Dionisie au fost împărtăşite şi de alţi deţinuţi ai închisorilor comuniste. Regimul instalat în România în anul 1948 a pornit o operaţiune de reeducare în masă. Dorinţa acestora era de a-i spala pe creier prin metode dure şi anume tortura.

Cei ajunşi să îndure chinurile temniţelor comuniste li se aduceau acuzaţii de tipul celor subminare sau complot contra regimului comunist.

Experimentul temniţelor şi al muncii forţate din lagărele şi coloniile comuniste a însemnat pentru România distrugerea clasei politice interbelice, dar și eliminarea elitei intelectuale de către comuniști.

Ce metode de tortură foloseau comuniştii pe poeți români închişi

În închisorile comuniste au fost închişi tot felul de oameni indiferent de sex, nuanţe politice, religii, secte, profesori sau profesie. Consideraţi din totdeauna un ghimpe în ochii dictatorilor, poeţii au avut şi ei de suferit în acea perioadă.

Vă prezentăm mai jos o listă (incompletă) a poeților români, victime ale regimului comunist din România

Eugenia Adams-Mureșanu
Dumitru Bacu
Radu Budișteanu
Ion Caraion
Nichifor Crainic
Radu Gyr
A.V. George
Sergiu Grossu
Al. Ionescu-Lungu
Simion Lefter
Sergiu Mandinescu
Stere Mihalexe
Vasile Militaru
Iordache Nicoară
Ion Omescu
Zahu Pană
Dinu Pillat
Ion Popescu
George Tomaziu, poet și artist plastic
Constant Tonegaru
Ștefan Tumurug
Virgil Vasiliu
Ștefan Vlădoianu
Vasile Voiculescu
Theodor Gher Zuca
Sandu Tudor
Demostene Andronescu
Traian Dorz
Valeriu Anania
Gheorghe Ursu

Ion Caraion a scris în închisoare o poezie ce ne poate duce cu gândul la traumele provocate de metodele de tortură comuniste.

„Care în gând, care pe-o bucată de sticlă, care pe-o tăbliță de lemn, pe-un papuc, pe-o pingea, pe o coajă de săpun sau pe spatele gamelei. Hârtie nu era, hârtia era prohibită. Pentru un simplu petec de sac de ciment sau pentru o gămălie de vârf de creion, obținute și acelea câine-câinește, cine știe cum, rar, prin curajul demenței, s-a întâmplat neîntâmplător să fie omorâți oameni. Și totuși toată lumea scria și nu toată lumea era numai din poeți alcătuită,” spunea acesta.