Un prolaps genital face referire la o afecțiune medicală frecvent întâlnită, în special în rândul femeilor, dar despre care se vorbește încă prea puțin. Deși poate provoca disconfort fizic și emoțional, multe persoane aleg să ignore simptomele din jenă sau din lipsă de informare. Această problemă apare atunci când mușchii și ligamentele care susțin organele pelvine slăbesc, permițând coborârea acestora în vagin sau chiar în afara lui.
Impactul asupra calității vieții poate fi semnificativ, de la senzația de presiune sau durere, până la dificultăți în activitățile zilnice. Înțelegerea cauzelor, simptomelor și opțiunilor de tratament este esențială pentru a lua decizii informate și pentru a preveni agravarea situației. Informarea corectă ajută la normalizarea discuțiilor despre această afecțiune și reducerea stigmatului asociat.
Ce este și de ce apare prolapsul organelor pelvine
Prolapsul organelor pelvine reprezintă o problemă de susținere a structurilor interne din zona pelvină. Vezica urinară, uterul, rectul sau intestinul subțire pot coborî din poziția lor normală atunci când mușchii planeșeului pelvin își pierd elasticitatea și forța. Acest proces nu se produce brusc, ci în timp, pe fondul unor factori cumulativi.
Conform site-ului MedLife printre cele mai frecvente cauze se numără sarcina și nașterea naturală, mai ales în cazul nașterilor multiple sau dificilie. De asemenea, înaintarea în vârstă și scăderea nivelului de estrogen după menopauză contribuie la slăbirea țesuturilor de susținere. Alte elemente de risc includ obezitatea, constipația cronică, tusea persistentă sau ridicarea frecventă a greutăților.
Simptomele pot varia de la ușoare la severe. Conform Dr. Corina Bușe, Medic primar Obstetrică Ginecologie, unele persoane resimt doar o senzație vagă de presiune în zona pelvină, în timp ce altele pot observa o proeminență vaginală vizibilă. Pot apărea și tulburări urinare sau intestinale, dureri lombare ori disconfort în timpul actului sexual. Intensitatea simptomelor depinde de tipul și gradul prolapsului, precum și de stilul de viață al fiecărei persoane.
Ce opțiuni de tratament există în cazul unui prolaps genital
Un prolaps genital este diagnosticat, de regulă, în urma unui consult ginecologic sau urologic, completat uneori de investigații imagistice. Medicul evaluează poziția organelor pelvine și gradul de coborâre, stabilind astfel cea mai potrivită abordare terapeutică. Diagnosticarea precoce joacă un rol important în gestionarea eficientă a afecțiunii.
Tratamentul poate fi conservator sau chirurgical, în funcție de severitate și de nevoile pacientului. În formele ușoare, exercițiile pentru întărirea planșeului pelvin, cunoscute sub numele de exerciții Kegel, pot aduce îmbunătățiri semnificative, conform site-ului Dr. Max. Acestea ajută la creșterea tonusului muscular și pot reduce simptomele neplăcute.
Site-ul Dr. Max recomandă și o altă soluție non-invazivă, ce presupune utilizarea unui pesar vaginal, un dispozitiv medical care susține organele pelvine și ameliorează disconfortul. Acesta este ales și adaptat individual, sub supraveghere medicală. În cazurile avansate, intervenția chirurgicală devine necesară pentru a repara structurile afectate și a restabili anatomia normală.
Pe lângă tratament, schimbările în stilul de viață sunt esențiale. Menținerea unei greutăți corporale optime, evitarea efortului fizic excesiv și tratarea constipației pot preveni agravarea problemei și pot susține rezultatele terapiei alese.
Acest articol este strict informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate. Pentru diagnostic, tratament și recomandări personalizate, adresați-vă unui medic specialist.
Un prolaps genital este o afecțiune care poate fi gestionată eficient atunci când este recunoscută la timp și abordată corect. Deși poate părea un subiect delicat, deschiderea față de informare și dialog cu specialiștii face o diferență reală. Prin adoptarea unui stil de viață echilibrat, monitorizarea simptomelor și alegerea unui tratament adecvat, multe persoane reușesc să își recapete confortul și încrederea în propriul corp.