Prima pagină » Titlurile zilei » Ce s-a întâmplat cu cea mai veche firmă din Iași, înființată după 1990. Constantin Popa: „Când au privatizat, erau peste 1.000 de salariați”
Ce s-a întâmplat cu cea mai veche firmă din Iași, înființată după 1990. Constantin Popa: „Când au privatizat, erau peste 1.000 de salariați”

Ce s-a întâmplat cu cea mai veche firmă din Iași, înființată după 1990. Constantin Popa: „Când au privatizat, erau peste 1.000 de salariați”

03 oct. 2025, 02:00, 2 ,
Raluca COSTIN în Titlurile zilei

Cea mai veche firmă din Iași, o cunoscută fabrică de textile, este Siretul Pașcani SA. După Revoluție, compania, care se numea „Perdele”, s-a privatizat, însă, la puțin timp după acest moment, a intrat în faliment. Persoanele implicate în procedura de reorganizare a companiei, înainte de faliment, povestesc ce s-a întâmplat cu această fabrică, unde munceau 1.000 de oameni în anii ʼ90. În urmă cu aproape 40 de ani, în „Epoca de Aur”, în fabrica din Pașcani munceau în jur de 5.000 de persoane.

Siretul Pașcani este una dintre cele mai cunoscute fabrici de textile din România. Compania specializată în producția de materiale textile și confecții din fibre sintetice, fiind cunoscută pe piața internă ca unul dintre principalii producători de perdele, era pe piața din România dinainte de Revoluție. Imediat după căderea comunismului, compania a fost privatizată, fiind printre primele din Iași care s-a privatizat. Siretul Pașcani SA este cea mai veche firmă din Iași, potrivit Registrului Comerțului, înființată în 1991. După privatizare, au urmat perioade grele, care, în cele din urmă, au dus la faliment. Despre acestea povestește Constantin Popa, administrator special, desemnat în perioada 2010 și 2014, când compania s-a aflat în insolvență, apoi a intrat în faliment. În România, mii de firme sunt la un pas de faliment din cauza schimbărilor fiscale din acest an.

Cunoscuta fabrică de textile Siretul Pașcani a falimentat în anul 2014

Metoda de privatizare a acestei companii a fost cea folosită de majoritatea firmelor din România după Revoluție.

„La Siretul Pașcani, în momentul în care s-a făcut acea privatizare prin metoda Mebo (n.r. – Management Employee Buyout), proces de privatizare prin care angajații și/sau managementul unei companii de stat achiziționează acțiunile acesteia, preluând astfel proprietatea și controlul unității economice, salariații au luat acțiunile. După câțiva ani au apărut acționari noi. Dar acționarii, la vremea aceea, când s-a făcut privatizarea, deci de muncitori, aveau un singur gând: să ia dividende cât mai mari. Ei asta voiau. Era un model de privatizare: să ne căpătuim acum! Vă dați seama, muncitorul devine acționar, iar muncitorii, în loc să facă investiții în tehnologie, pentru că deja atunci au început să apară perdelele țesute, tricoturile din urzeală făcute pe tehnologie nouă, ei au rămas cu aceleași utilaje, mari consumatoare. Se făcea, de exemplu, termofixarea materialelor pe o ramă construită la Oțelul Roșu Timișoara pe vremea comuniștilor. Acela consuma gaz și ulei pentru procesul tehnologic de 10 ori mai mult decât consumau turcii în procesul de fabricație. Era o tehnologie veche. Când s-a dat pe față adevărul în piața de consum, când au apărut perdele noi, foarte fine, unde mai faci față cu perdeaua aia veche? Ei nu au mai făcut tehnologizare pe partea de țesături din urzeală, pentru că acolo erau utilaje făcute de români de prin anii ʼ70-ʼ80, după modele germane din anii ʼ60, deci foarte vechi. Industria românească, inclusiv Siretul, a murit din naștere! Au fost pierderi mari tehnologice! Insolvența și falimentul au fost doar rezultate a ceea ce s-a întâmplat după privatizarea ei. Dacă luăm alte exemple de companii care au investit în tehnologizare, acestea au supraviețuit”, susține Constantin Popa, administratorul special al firmei Siretul Pașcani SA între anii 2010-2014, care, în acea perioadă, era directorul P&A Recovery Management.

Constantin Popa, administrator special: „A fost căpușată firma de acționari, nu de alții”

Juristul mai spune că în fabrica din Iași erau mulți angajați.

„Când au privatizat, erau peste 1.000 de salariați. Când am ajuns eu la această firmă, erau aproape 400 de oameni. A fost căpușată firma de acționari, nu de alții, care au folosit activele firmei pentru firmele lor, și s-au trezit că nu mai sunt bani. Eu, când am ajuns, în 2010, ca administrator special, nu am mai găsit niciun ban în cont, pentru că nu mai erau. Băncile, ANAF-ul, deja au pus poprire. Era o datorie la BRD, la BCR, la ANAF. Ceea ce am făcut noi atunci a fost să asigurăm o tranziție lentă către faliment în 4 ani de reorganizare, dar în acea perioadă de reorganizare nu am putut să achităm datoriile, doar să supraviețuiască oamenii și să ajungem la zi cu salariile. De aceea, s-a intrat puțin pe vânzarea de active, controlate de administratorul judiciar și judecătorul sindic, prin activele vândute, iar sumele repartizate către creditori. După care, inevitabilul a venit și s-a declarat falimentul. Firma Siretul Pașcani SA era un mort care oricum era mort demult. Procedura de reorganizare a companiei a început în 2010, când a intrat în insolvență. A fost vorba de un cumul de cereri de insolvență din partea creditorilor. De la BRD s-a luat un împrumut pentru o linie tehnologică, dar problema era că aceasta era deja învechită. A fost cumpărată pentru construcția drumurilor. Prin anii 2007-2008, era vorba că se vor construi multe autostrăzi, iar pe baza asta compania a vrut să facă acest lucru, să nu mai producă perdele. Nu s-a construit nimic atunci, dar nici acum nu se construiește, pentru că oricum România, nici după atâția ani, nu construiește autostrăzi. Între timp, s-a schimbat tehnologia. Adică, puneau țesătură de ranforsare, dar împreună cu un nețesut, și noi, la Siretul Pașcani, am ieșit deja din start, pentru că se folosea poliester de înaltă tenacitate, iar noua tehnologie prevedea fibră de sticlă”, mai spune Constantin Popa, fostul administrator special al companiei din Pașcani.

Recent, o altă fabrică din țară și-a închis activitatea. Este vorba despre fabrica de ciorapi Ciserom din Sebeș, care a fost vândută și și-a închis activitatea după șase ani de probleme financiare.

În prezent, firma Siretul Pașcani are un alt obiect de activitate

După faliment, firma a fost preluată de familia Chirilă, care are un obiect de activitate diferit față de cel din momentul privatizării Siretul Pașcani SA.

„Firma aceasta a fost cesionată către noi după ce s-a terminat procedura de faliment. Noi suntem cesionari, de aceea avem o legătură cu această firmă din Iași. Noi avem acum activități de consultanță pe fonduri europene, nu mai are nicio legătură cu activitățile din anii privatizării”, susține familia Chirilă, care deține această companie, care, în prezent, se numește SOFCONS ENGINEERING SRL.

Cea mai veche firmă din Iași, cunoscuta fabrică de textile Siretul Pașcani SA, a intrat în faliment la câțiva ani după privatizare, din cauza administrării proaste a afacerii, care, odată, avea succes în industria textilă.

Donație lunară
Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate

Donație singulară
Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate

Comentarii
  • Pe langa perdele la 100 m este si integrata !!! De acolo se hrănea 70% din oraș!!!.
    Păcat fabrica de perdele Pascani este cunoscuta in toată lumea .
    Am fost plecat prin strainatatevcand auzea ca subt din România ziceau de perdele si de Hagi .
    Deci era un brand mare chiar nu se putea moderniza prin fonduri europene sau sa fie ajutați de statul roman ?? Se puteau face modernizări dar nu sa vrut .
    Sa urmatit terenurile si clădirile cum sa intamplat si cu fabrica de zahar din pascani !!! Sau alte fabrici din România!!!

  • Toate fabricile produceau doar pe stoc, pentru ca asa era forma de lucru in lagarul sovietic format din tarile socialiste.

    Mai mult pana cand am intrat in Uniunea Europeana cred ca prin 2007, aproape toate fabricile astea erau privatizate si vandute deja catre terti, de catre guvernele aflate pana atunci la conducere si ne putem aduce aminte usor, cine au condus guvernele din 1990 si pana in 2007.

    Nu aveau ce fonduri europene sa foloseasca in aceea perioada si anume din 1990 – 2007 pentru ca noi nu eram in UE.

    Desigur ca, toti am fi vrut sa fie altfel dar trebuie sa me aducem aminte cum a fost realitatea si sa mai gandim cand comentam despre nostalgii comuniste si sa facem diferenta intre ce a fost si ceea ce este acum.

    Lumea este intr-o continua miscare, dar unii raman ancorati in trecut si nu pot depasi acest lucru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

`
`
BZI - Editia Digitală - pdf
06 decembrie 2025
06 decembrie 2025