Ce simptome determină apariţia bolii Lupus

Potrivit Malloryei Dixon, preşedintele Fundaţiei Lupus din Statele Unite ale Americii, această boală este extrem de imprevizibilă şi greu de descris. Mallory vorbeşte despre experienţa sa şi spune că boala nu poate fi anticipată, că loveşte indiferent de vârstă sau etnie.

Ea a fost diagnosticată cu artrită reumatoida atunci când avea 17 ani, însă prezenţa simptome pe care medicii nu şi le-au putut explica mulţi ani. De-a lungul timpului, la câţiva ani după ce fusese diagnosticată cu artrită, un medic a diagnosticat-o cu lupus. Doi ani mai târziu, pacienta a prezentat dificultăţi de respiraţie şi se simţea foarte rău, aşa că a mers la spital. Spunea că simţea că va muri.

Odată cu venirea la spital, tehnic vorbind era moartă, însă medicii au conectat-o la aparate şi a stat internata 86 de zile. Pe parcursul acestei perioade de agonie, a fost în comă, i s-a făcut ventilaţie artificială, chimioterapie şi dializă. Simptomele se înrăutăţeau din cauză că lupusul progresa, afectându-i rinichii, care începeau să cedeze. Până la urmă totul a revenit la normal, organismul ei a reuşit să treacă peste pragul critic şi iată că azi a devenit preşedintele fundaţiei mai sus amintite, practic această boală a făcut-o o femeie puternică, rezistenta şi cu o ambiţie de invidiat.

Care pot fi câteva dintre semnele bolii?

Conform Sarhei Stohers, medic specialist, oboseala mentală reprezintă primul simptom. Iată o listă a câtorva dintre cele mai uzuale simptome:

• dureri de cap
• oboseala extremă
• articulaţii inflamate, cu dureri
• anemia
• febra
• umflături ale picioarelor, tălpilor sau în jurul ochilor
• dureri în piept când respiri adânc
• sensibilitate la lumină sau la soare
• căderea părului
• cheaguri anormale de sânge
• degete care se fac albe sau albastre din cauza frigului
•  bube în zona naşului său a gurii
• iritaţie în jurul naşului său obrajilor care are formă de fluture, deşi nu arata anormal

Pacienţii care suferă de lupus sunt greu de observat, deoarece arata absolut normal pe dinafară. Lupusul poate imita simptomele altor boli, cum ar fi boli ale plămânilor, inimii, oaselor, muşchilor, diabetului, boli de sânge, boala Lyme, probleme ale tiroidei, artrita reumatică şi fibromialgia.

Asemănarea dintre simptome este motivul pentru care unii specialişti relaţionează lupusul cu dezechilibrele hormonale sau bolile autoimune. Oricine ar fi diagnosticat cu una dintre aceste boli ar trebui să investigheze şi simptomele lupusului.

Unele dintre cele mai frecvente boli autoimune sunt artrita reactiva, psoriazisul, artrita reumatică, anemia perinicious(deficitul de vitamina B12), scleroderma, boala Hashimoto, enteropatia glutenica, sindromul Sjögren, vitiligo, boala Addison, boala Graves şi diabetul de tip 1.

Ce cauzează apariţia Lupusului

Lupusul are un compus genetic, însă nu înseamnă că dacă ai gena trebuie neapărat să dezvolţi şi boala. Hormonii, mai ales estrogenul, şi mediul înconjurător au un rol important. Lupusul este cel mai frecvent diagnosticat intre 15-44 de ani, cea mai fertilă perioadă la femei.

Pacienţii care suferă de lupus pot duce o viaţă normală şi fericită, fără să neglijeze însă monitorizarea simptomelor. Partea grea legată de lupus este că nu ştii niciodată când poate să apară o criză. Acestea pot fi cauzate de diferite lucruri, de exemplu de stres, de muncă în exces sau de o banală răceală.

Tratarea lupusului

Stothers este de părere că nu există un tratament clar pentru această boală, însă persoanele diagnosticate cu această boală pot avea o viaţă lungă şi prosperă. Ea a mai spus şi că oamenii trebuie să fie responsabili când vine vorba de simptome şi să le monitorizeze cu atenţie.

Dixon spunea că lupusul poate avea etape blânde şi severe iar oamenii trebuie să ştie care este factorul declanşator principal. Spunea că în cazul ei, stresul, răcelile şi munca în exces au fost factorii principali.

Dixon a mai menţionat şi faptul că le este extrem de recunoscătoare familiei şi prietenilor pentru faptul că au susţinut-o, însă fiecare pacient trebuie să găsească acea determinare în propria-i persoană.