Mulți creștini cred că ce spune Biblia despre nașii de cununie se regăsește în episodul nunții din Cana Galileii, însă însemnătatea din textului biblic original arată că termenul „nunul” nu se referă la nașul de cununie cunoscut în zilele noastre. În prezent, nașii au responsabilități pe care Biblia nu le menționează deloc în conținutul său.
Biblia este colecția de scrieri sacre ale creștinismului, alcătuită din Vechiul și Noul Testament, fiind considerată autoritatea supremă în materie de credință și practică religioasă pentru creștini. Nașii de cununie reprezintă, în sens general, persoanele care îi însoțesc pe miri la cununia religioasă, având rol de martori și părinți spirituali familiei nou întemeiate.
Află ce spune Biblia despre nașii de cununie
Singurul pasaj biblic în care apare termenul tradus în limba română prin „nunul” se găsește în Evanghelia după Ioan 2:1-11, în relatarea nunții din Cana Galileii. La această nuntă participau Isus și ucenicii Săi. Vinul s-a terminat înainte ca evenimentul să se încheie, iar mama lui Iisus a observat acest lucru și a spus că nu mai este vin. Iisus a răspuns că încă nu îi venise „ceasul”, dar Maria a poruncit slugilor să facă tot ce le va spune El.
Iisus a poruncit să fie umplute șase vase mari de piatră cu apă, vase folosite pentru ritualul de curățire al iudeilor, fiecare din ele conținând câte două sau trei vedre. După ce slugile au umplut vasele până sus, Iisus le-a poruncit să ducă din apă nunului.
Când nunul a gustat, fără să știe de unde provine, l-a felicitat pe mire pentru că a servit cel mai bun vin la sfârșit și nu la început. De regulă, vinul cel bun se servește la început, iar vinul mai slab la sfârșit, însă în acest caz vinul cel mai bun fusese păstrat pentru final. Aceasta a fost prima minune a lui Iisus, săvârșită pentru a arăta slava Sa și a întări credința ucenicilor Săi.
Noul Testament a fost scris în dialectul grecesc koine, iar termenul tradus prin „nunul” este arhitriklinos, adică supraveghetorul ospățului, nu un naș de cununie. În traducerea rusă a Bibliei se folosește „rasporeaditeli”, cu același sens. Practica nașilor de cununie nu este menționată în mod explicit în conținutul Bibliei. Așadar, practica nașilor de cununie nu apare ca rânduială stabilită pentru creștini.
Responsabilitățile nașilor de cununie în tradiția creștină
Deși Biblia nu definește direct rolul nașilor de cununie, tradiția bisericească și practica creștină au conturat, de-a lungul timpului, responsabilități clare pentru aceștia. Nașii sunt considerați părinți spirituali ai mirilor și au datoria de a-i sprijini moral și duhovnicește pe parcursul căsniciei.
În cadrul slujbei religioase de cununie, nașii participă activ la desfășurarea ei, având rol de martori ai legământului dintre soț și soție. După ceremonie, responsabilitatea lor continuă prin oferirea de sfaturi, susținere în momentele dificile și exemplu personal de viață creștină și familie.
Totodată, în multe tradiții, nașii se implică și în aspectele practice ale evenimentului, contribuind la organizarea cununiei și fiind prezenți la momentele importante din viața familiei. Din acest motiv, Biserica Ortodoxă recomandă ca nașii să fie persoane credincioase, cu dorința reală de a-și asuma acest rol și să rămână mereu apropiați de cei care le devin fini.
Prin urmare, dacă te întrebi ce spune Biblia despre nașii de cununie, trebuie să știi că nu se menționează despre responsabilitățile pe care aceștia le au față de miri, iar termenul „nunul” este menționat doar de două ori în scriere.