CEDO sancționează Franța. Proces început de la refuzul unei soții de a face sex cu soțul său

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a luat o decizie istorică în ultimele zile ale lunii ianuarie 2025, sancționând Franța pentru condamnarea unei femei care a refuzat să întrețină relații sexuale cu soțul ei.

Hotărârea marchează un moment esențial în redefinirea dreptului la libertate sexuală și a obligațiilor în cadrul căsătoriei, subliniind că orice act sexual neconsimțit, inclusiv între soți, constituie o încălcare a drepturilor fundamentale.

„Datorie conjugală” sau violență sexuală

Cazul a pornit de la un divorț pronunțat în Franța, unde soția a fost considerată vinovată pe motiv că a refuzat să întrețină relații intime cu partenerul ei timp de peste zece ani.

În 2019, Curtea de Apel Versailles a considerat că acest refuz constituie o „încălcare gravă și repetată a îndatoririlor matrimoniale”, invocând articolul 242 din Codul Civil francez, care prevede că o astfel de atitudine face imposibilă continuarea căsniciei.

În Franța, dar și în alte țări europene, conceptul de „datorie conjugală” a fost adesea invocat în jurisprudență. Spre exemplu, în 2011, un tribunal francez a obligat un soț să plătească 10.000 de euro daune soției sale pentru că a refuzat să întrețină relații sexuale. Totuși, această interpretare juridică intră în conflict direct cu principiile fundamentale ale drepturilor omului, așa cum a subliniat CEDO.

CEDO: Căsătoria nu anulează consimțământul sexual

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat această abordare, considerând-o o interferență disproporționată în viața privată a femeii.

Instanța a clarificat mai multe aspecte esențiale:

• Consimțământul în căsătorie nu echivalează cu un consimțământ permanent la relații sexuale.
• Datoria conjugală, așa cum a fost interpretată de instanțele franceze, ignoră dreptul fundamental la autodeterminare și la integritate fizică.
• Orice act sexual neconsimțit, chiar și între soți, poate fi considerat o formă de violență sexuală.

Decizia CEDO vine într-un context juridic european eterogen. În Spania, obligațiile matrimoniale, inclusiv cele sexuale, au fost considerate implicite în trecut, dar recunoașterea violului conjugal a dus la o reevaluare a acestora. În Regatul Unit, violul între soți a fost criminalizat încă din 1991, marcând o separare clară între statutul marital și consimțământul sexual.

Această hotărâre ar putea crea un precedent important, obligând statele să alinieze legislația civilă cu cea penală, unde violul conjugal este deja recunoscut ca infracțiune.

Decizia CEDO reafirmă un principiu fundamental: căsătoria nu poate justifica nicio formă de constrângere asupra libertății individuale, inclusiv în sfera sexualității. Prin această hotărâre, instanța europeană oferă un cadru clar pentru respectul reciproc în relațiile matrimoniale și deschide calea către o reformă juridică esențială în Europa.