Ceea ce publicul nu știe despre un actor ne este dezvăluit de marea actriță Erica Moldovan: „Timp de doi ani am mers la psiholog” – FOTO

Erica Moldovan este una dintre cele mai cunoscute actrițe tinere din Iași. A debutat pe scenă în anul 2006, iar viața i-a rezervat câteva momente speciale care au contribuit la dezvoltarea sa personală și profesională. Ceea ce publicul nu știe despre un actor este că nu doar talentul și intuiția sunt necesare, ci ani de studiu și de tehnici

Erica Moldovan a îmbrăcat hainele a nenumărate personaje. Și-a lăsat amprenta asupra lor și asupra publicului, făcând o fuziune între omul Erica și actrița Erica. A urmat profilul de matematică, însă și-a ascultat chemarea, deși, la acea vârstă fragedă, părinții erau de acord cu orice meserie, mai puțin cu teatrul.

„Părinților le plăcea să meargă la teatru și mă luau și pe mine, așa am descoperit acea lume misterioasă din spatele culiselor. Când eram în clasa a XI-a, m-am dus la spectacolul «Steaua fără nume», unde juca Daniela Nane. La vârsta respectivă, cum știam eu să apreciez, mi-a plăcut foarte tare rochia Danielei Nane și felul în care se uitau oamenii la ea.

M-a introdus în poveste și am zis că vreau și eu să fac treaba asta. Acest lucru a colaborat cu ambiția mea adolescentină. Când le-am spus alor mei că vreau să dau la teatru n-au mai fost de acord. Au fost de acord cu totul alte opțiuni, dar cu teatrul nu, iar atunci a fost o ambiție. Aparent nu a fost doar o ambiție, a fost o chemare timpurie. Eu sunt de părere că există destin, dar, dacă nu ai toți factorii necesari, menirea aia se poate transforma, rațional, într-o altă menire”, mărturisește Erica Moldovan.

Actrița Erica Moldovan și lupta dintre propria identitate și cea a personajelor: „Îmi pierdeam propria identitate”

Felul în care s-a descoperit a fost un demers ciudat. Orice etapă a vieții sale a venit la pachet cu câte ceva. A descoperit destul de târziu unde-i este locul, deși are experiența a sute de roluri jucate și de momente petrecute pe scenă.

„Sunt un om foarte rațional, multă vreme n-am știut dacă locul meu este acolo. Actoria este o artă atât de volatilă și de subiectivă, pentru că frumusețea stă în ochii privitorului. Până apuci tu să ai niște repere despre tine, stai la părerea publicului. Am simțit că locul meu este pe scenă acum vreo trei ani, destul de târziu, după ce am făcut o înlocuire fără regizor.

Acea înlocuire a fost de capul meu, dar cu care am reușit să umplu sălile. Atunci am zis că am făcut o treabă bună, pentru că n-am avut un ghidaj și am reușit să mă observ și din interior, și din exterior. A fost un proces prin care am adus toată școala mea și toată experiența mea de până atunci și mi-a ieșit. Atunci am zis că sunt unde trebuie”, destăinuie Erica Moldovan.

Fuziunea dintre omul Erica și actrița Erica a fost un proces complex. A avut momente în care risca să-și piardă identitatea. În urma mai multor întrebări și a unei retrospective a reușit să se cunoască și să ofere personajelor sale o identitate autentică.

„La început nu reușeam să fac fuziunea între Erica omul și Erica actrița. Fie îmi influențam foarte tare personajele cu personalitatea mea, fie mă infuzam prea tare cu personalitatea lor și pierdeam din personalitatea mea. Mi-am dat seama că este un proces nu doar obositor, dar riscant, pentru că eu îmi pierdeam propria identitate, fiind o dovadă de lipsă de profesionalism, pentru că eram incapabilă să ofer o identitate autentică personajelor mele.

Faptul că în 2014 am predat la Catedra de Teatru de la Colegiul Național «Octav Băncilă» m-a făcut un actor mai bun, deoarece mi se adresau întrebări pe care profesorii mei nu mi le-au adresat, deoarece ar fi fost mult prea simple. Eu nu mi le-am adresat, pentru că nu știam că trebuie. Atunci mi-am dat seama că în spatele acestei actorii și a intuiției se așează o matematică foarte clară. Atunci am început să dezvolt niște tehnici. Din acest motiv spun că se întrepătrund planurile mele profesionale.

Atunci am reușit să fac diferența între identitatea mea și identitatea personajelor și am învățat un lucru esențial, faptul că actorul trebuie să fie extrem de egoist și extrem de altruist, în același timp. Sunt niște extreme care par paradoxale, dar așa este. Trebuie să fii egoist în ceea ce ține de instrument, ceea ce înseamnă corp, minte, suflet. Dar, când urci pe scenă, acest instrument pe care l-ai sacrificat, dintr-o dată, trebuie să-l cedezi în favoarea publicului, dar în special în favoarea personajului căruia i te închini”, mărturisește actrița Erica Moldovan.

Necesitatea ca cel de pe scenă să cunoască psihologie este un lucru pe care publicul nu-l știe despre un actor: „Eu mă joc cu psihologia altor oameni”

Teatrul este cel care a salvat-o dintr-un impas din viața ei, și a continuat să facă acest lucru, zilnic. Acesta a reușit să-i redea scopul pentru care a urcat pentru prima dată pe scenă și a ajutat-o să nu se piardă

Pentru a intra în pielea personajului, Erica Moldovan își minte creierul prin faptul că ceea ce se întâmplă este real. În așa fel, creierul îi furnizează toate funcțiile necesare pentru a juca în mod real. Își iubește personajele, le înțelege, iar acestea au totală dreptate, din punctul său de vedere.

„Mie mi-a fost necesar să frecventez psihologul timp de doi ani, pentru omul Erica. Eu mă joc cu psihologia altor oameni. Trebuie să îmbrac altă personalitate, ceea ce este delicat. Încurajez și este necesar ca actorii să aibă cunoștințe în domeniul psihologiei. În noi există trei identități, copilul, părintele și adultul. Dacă ei nu sunt în armonie, noi nu suntem și nu vom ști de ce. De ce nu mă simt eu bine? Pentru că cei trei au o dispută acolo”, declară Erica Moldovan.

Personajul în care se regăsește cel mai bine este unul extrem de fragil. Prin fuziunea cu acesta, Erica Moldovan trece printr-o terapie care o ajută să se elibereze și să-și răspundă din nou la întrebarea „de ce”?

„Doar prin procesul de depersonificare și repersonificare pot să mă cunosc și să înlătur ceea ce nu-mi place la mine. Pe măsură ce cream personajul Blanche DuBois, mi-am dat seama că este foarte asemănătoare cu mine. Din punctul meu de vedere, Blanche DuBois nu este un caz clinic, este doar într-o foamete uriașă de dragoste.

Și dacă oamenii își creează propriile mecanisme de autoapărare, personajul meu n-a reușit acest lucru, fiind e o ființă extrem de fragilă. Prin acest personaj am descoperit cea mai dureroasă parte din mine, în ani de zile n-am avut curajul să mă duc și să mă uit la ea. Prin acest personaj am făcut pace, pentru că și-a cerut drepturile. Este personajul meu preferat, atunci când îl îmbrac este o terapie”, adaugă actrița ieșeancă.

Teatrul este proiectul său de suflet, dar la acesta se adaugă și dramaturgia, deoarece prin scris a descoperit că are șansa de a comunica direct cu oamenii, lăsându-i să guste puțin din labirintul sufletului său.

„În viața de zi cu zi nu-mi permit să le arăt adevărata eu, pentru că avem treabă și oamenii n-au timp să stea să te vadă, nu-i interesează sau aș deveni, poate, prea ciudată. Pentru că s-au obișnuit cu un personaj. Eu, Erica Moldovan, sunt un personaj. Pentru mama mea sunt într-un fel, pentru soțul meu sunt în alt fel, iar pentru copilul meu alt fel. Să-i împovărez cu cine sunt eu de fapt poate fi greu”, declară Erica Moldovan.

Teatrul i-a salvat viața: „Ca să ies din impas am început să joc acel personaj”

Personajul în care se regăsește cel mai bine, este unul extrem de fragil. Prin fuziunea cu acesta, Erica Moldovan, trece printr-o terapie

Teatrul este cel care a salvat-o dintr-un impas din viața ei și a continuat să facă acest lucru zilnic. Acesta a reușit să-i redea scopul pentru care a urcat pentru prima dată pe scenă și a ajutat-o să nu se piardă.

„Eram într-un mare impas din viața mea, acum cinci ani, mi-am zis că hai să joc un personaj în viața reală. Mi-am dat alt nume, acest personaj era vesel, ambițios și puternic. Ca să ies din impas am început să joc acel personaj. Neurologic, creierul este cel mai bun prieten, pentru că, dacă zâmbești, crede că ești fericit, atunci îți dă serotonină, dopamină, începeam să fiu fericită, ceea ce confirmă procesul gând, emoție, acțiune.

Mă simt precum gândesc. Cunoscând acest proces și având capacitatea mai rapid decât ceilalți să joc un personaj, am pus în practică acest lucru. Consider că, la acel moment, mi-a salvat viața”, destăinuie marea actriță.

Erica Moldovan vine cu un sfat plin de empatie pentru tineri și pentru ceea ce înseamnă un parcurs plin de obstacole. Doar țintind sus vor reuși să zboare așa cum visează, iar atunci când se află pe scenă, să joace ca și cum ei de peste zece ai ar fi în public.

„Să muncească și să aibă încredere în ei. Să-și asculte instinctul, pentru că este vocea lui Dumnezeu care vorbește, dacă-l ai. Sunt unii care l-au amuțit atât de tare încât a plecat. Să nu mai fie furioși, am senzația că generația acesta care vine este foarte furioasă și plină de drepturi. Puțină smerenie și modestie nu strică niciodată, mai ales când ești în procesul de învățare care durează până închizi ochii.

Încredere nu că ești cel mai bun, ci că poți deveni cel mai bun. Și cel mai important sfat este ca în fiecare dimineață să-și răspundă la întrebarea «de ce» și «care este misiunea mea». Dacă nu ai o destinație, fiecare zi va fi grea și fiecare piedică devine de neînțeles. Te vei abandona, pentru că n-ai înțeles de ce ești acolo”, declară Erica Moldovan.

Ceea ce publicul nu știe despre un actor este faptul că, atunci când se trage cortina, se dezbracă de personajul pe care l-a interpretat și devine omul ce a încercat să ne aducă pe scenă cea mai bună variantă a sa.