Cine a fost Sfântul Ciprian? Ce minuni a înfăptuit Ciprian de Cartagina

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Sfântul Ciprian s-a născut pe la anul 210 în Cartagina, într-o familie păgână nobiliară, foarte bogată, primind numele de Caecilius Ciprianus, poreclit şi Thascius. Nu există informaţii despre anii tinereţii sale, nici despre şcolile urmate, dar având în vedere reputaţia sa de la vârsta de 35 de ani, când s-a convertit la creştinism, deducem că şi-a însuşit o cultură profană vastă şi profundă.

Convertirea la creştinism în anul 245 a fost pregătită timp îndelungat de preotul Caecilianus, pe care Sfântul Ciprian îl repspecta şi îl iubea ca pe un părinte. Convertirea a produs o schimbare radicală a concepţiei Sfântului Ciprian despre viaţă, schimbare de care este uimit el însuşi. A fost înzestrat cu două mari virtuţi: castitatea şi dragostea.

În anul 247 este hirotonit preot, iar după moartea Episcopului Donatus este ales în anul 249 Episcop al Cartaginei. Ca episcop, s-a preocupat de disciplina în Biserică punând mare accent pe ascultare.

Cine a fost Sfântul Ciprian?

În anul 250 în timpul persecuţiei împăratului Deciu a crescut numărul creştinilor din Africa care au apostaziat. Pentru a curma tulburarea în Biserică, Sfântul Cirpian s-a retras într-un loc ascuns. După aproximativ 15 luni de absenţă, Sfântul Ciprian a a avut mult de luptat cu cei care au apostaziat de la creştinism şi a introdus ca regulă generală, pentru reintegrarea acestora, penitenţa.

Sfântul Ciprian, cu Biserica Romei şi cu Episcopii africani, a reprimit pe apostaţi, însă treptat, după un timp de penitenţă, excepţie făcând cei bolnavi, pe moarte. O contribuţie deosebită a avut Sfântul Ciprian pe tărâm social, o dată cu izbucnirea ciumei, între anii 252-254 şi a unui nou val de persecuţii, implincâdu-se în numeroase acte de milostenie şi întrajutorare creştină.

În anul 256, izbucnind persecuţia lui Valerian, Sfântul Ciprian a fost exilat la Curubis în luna august. În anul 257 este chemat din exil de Galeriu Maximus şi după unele încercări de atragere a sa la păgânism, nereuşite, este condamnat la moarte şi executat la data de 14 septembrie 258. Executarea sa s-a făcut prin sabie în localitatea Ager Sexti, lângă Cartagina.

Ce minuni a înfăptuit Ciprian de Cartagina

Sfântul Ciprian este cunoscut ca mare apărător în fața farmecelor, vrăjilor și blestemelor, dar este cunoscut, de asemenea, și datorită vindecărilor pentru cei care i-au cerut ajutorul.

Sfântul Ciprian a făcut minuni pentru un băiețel, care rămăsese fără suflet din cauza bunicii lui vitrege. Femeia era vrăjitoare și a vrut să se scape pe ea de probleme.

Ciprian reuşea să stârnească vânturile şi ploile, să-i rănească pe oamenii care credeau în Hristos. Unii credincioşi au fost ucişi cu otrăvuri şi farmece, dar magul a adus drept jerfă  pentru diavoli şi copii pe care i-a înjunghiat.

Viaţa lui s-a schimbat în mod surprinzător când a încercat, fără succes, să dovedească cât de puternice sunt vrăjile lui puse în practică asupra fecioarei Iustina, o tânără care se creştinase.

Preot şi apoi episcop

Un tânăr imoral, Aglaid, i-a cerut vrăjitorului Ciprian să-l ajute şi să câştige dragostea tinerei Iustina. Magul Ciprian a încercat cele mai grozave vrăji. Toate încercările lui au fost zadarnice. În mod surprinzător, demonii n-au avut putere asupra Iustinei şi s-au răzbunat chiar pe Ciprian. Pus în faţa acestui fapt, influenţat şi de puterea credinţei prin care Iustina a învins răutatea demonilor, vrăjitorul Ciprian a hotărât să se boteze şi să propovăduiască credinţa creştină. Nu după multă vreme, Ciprian a devenit preot şi apoi episcop.

În timpul persecuţiei creştine, dezlănţuită de împăratul roman Deciu, au căzut victime şi episcopul Ciprian, şi credincioasa Iustina. Împăratul a cerut ca fiecare cetăţean din Imperiul Roman să fie obligat să aducă în templele păgâne o jerfă  şi să primească un certificat de confirmare că a îndeplinit această obligaţie.

Episcopul Ciprian şi credincioasa Iustina n-au vrut să se închine idolilor şi n-au renunţat la credinţa creştină. După acest refuz ferm, Ciprian şi Iustina au fost torturaţi şi în cele din urmă, decapitaţi.