Claudiu, soțul Ancăi Molnar, mărturisiri emoționante la peste un an de la tragedie. „Mi s-au întâmplat multe lucruri”. Cum se simte fiul lor adolescent

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

A trecut mai bine de un an de când Anca Molnar, o tânără care avea toată viața înainte, a fost răpusă de cancer. Durerea încă există în sufletul soțului ei, Claudiu, care merge la cimitir ori de câte ori poate. Iar în tot acest timp, el se străduiește să fie un sprijin și pentru Patrick, fiul lor, care a rămas orfan de mamă.

Anca Molnar s-a stins din viață mult prea devreme, la 35 de ani, și a lăsat în urmă un fiu orfan de mamă și un soț îndurerat. Tânăra a încetat din viață după o luptă crâncenă cu cancerul. Aceasta a suferit două intervenții pe creier, fiind diagnosticată cu o tumoare, însă a pierdut lupta cu nemiloasa boală. Pe 13 iunie 2024, Anca Molnar a fost condusă pe ultimul drum.

Claudiu Molnar, soțul Ancăi Molnar, primește semne de la ea la mai bine de un an de la tragedie

Claudiu Molnar spune că, la un an și jumătate după moartea Ancăi, încă primește semne care îi amintesc de ea și trece cu greu peste durere. Rămas singur cu fiul lor adolescent, Patrick, el face tot posibilul să-i fie alături, mai ales că și băiatul este profund afectat de pierderea mamei.

„Nu știu cum am trecut… (…) A fost foarte greu (…) A fost foarte greu, m-am gândit în primul rând la Patrick și am zis că trebuie să mergem mai departe. Este greu în continuare, nu îmi vin cuvintele (…) În perioada aia, veneam aproape zilnic la cimitir și în rest, am încercat să stau cât mai mult timp acasă cu Patrick (…) Și acum îi este foarte greu și încerc să fiu alături de el. Asta contează acum cel mai mult, Anca nu mai e fizic printre noi’, a declarat Claudiu Molnar, la Viața fără filtru.

Claudiu Molnar: „Sunt multe chestii care mi s-au întâmplat’

Claudiu Molnar spune că, de când Anca nu mai este, nu a visat-o niciodată singură, ci mereu înconjurată de oameni, ca și cum ar fi protejată. El povestește că, în acest an și jumătate, au existat momente pe care le-a simțit ca pe niște semne. Mici întâmplări, precum apariția repetată a unei inimi, care i-au adus o urmă de alinare în durerea pe care o poartă zilnic.

„Am vrut astăzi, dacă tot am venit la Anca, să vă arăt semnul pe care l-am primit de la ea. Sunt multe chestii care mi s-au întâmplat (…) Părinții mei, părinții Ancăi, vin de 2-3 ori pe săptămână fiecare, vara vin aproape zilnic (…) Anca mi-a pus în mână meseria asta (…) Nu știam ce va urma, dar văzând că nu putea să lucreze cum trebuie, am întrebat-o dacă nu vrea să mă învețe și pe mine să fac sprâncene’, a mai spus el, la Viața fără filtru.