Împărțirea averii între soți: bunuri care se împart la divorț. Ce se întâmplă în cazul unei succesiuni

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Împărțirea averii între soți se face după reguli diferite, în funcție de încetarea căsătoriei prin divorț sau prin decesul unuia dintre parteneri. În cazul divorțului, partajul vizează, de regulă, bunurile comune dobândite în timpul căsniciei, în timp ce succesiunea presupune stabilirea patrimoniului persoanei decedate și a drepturilor moștenitorilor. Legea permite împărțirea bunurilor prin acordul părților sau prin intervenția instanței, atunci când apar neînțelegeri.

Stabilirea drepturilor de proprietate asupra bunurilor deținute de soți reprezintă una dintre cele mai importante probleme juridice care apar la încheierea unei căsnicii. Fie că este vorba despre o separare sau despre decesul unuia dintre parteneri, împărțirea averii depinde de regimul matrimonial aplicabil, de proveniența bunurilor și de contribuția fiecăruia la dobândirea acestora. Codul civil stabilește proceduri distincte pentru partajul în urma divorțului și pentru transmiterea patrimoniului prin moștenire.

Împărțirea averii între soți: bunuri care se împart la divorț

În cazul soților căsătoriți sub regimul comunității legale, partajul la divorț privește bunurile comune, dobândite în timpul căsniciei, precum locuințele, terenurile, autoturismele sau economiile realizate de parteneri.

11:50, 03 Nov 2026

FOTO Șoc în lumea mondenă! Jelly Roll și soția sa divorțează după 10 ani de căsnicie!

Bunurile proprii nu intră, în principiu, în această împărțire. În această categorie se regăsesc proprietățile deținute înaintea căsătoriei, dar și anumite bunuri primite prin donație sau moștenire în timpul mariajului, cu excepțiile prevăzute de lege.

Potrivit Codului civil, contribuția soților la dobândirea bunurilor comune este considerată egală până la proba contrară. Astfel, împărțirea averii pornește, de regulă, de la o cotă de 50% pentru fiecare, însă proporțiile pot fi modificate dacă există dovezi care justifică o altă repartizare.

La stabilirea contribuției sunt luate în considerare nu doar veniturile obținute, ci și implicarea în îndeplinirea obligațiilor comune, inclusiv activitățile gospodărești și creșterea copiilor.

Partajul voluntar: împărțirea bunurilor prin acordul soților

Cea mai simplă modalitate de împărțire a averii este partajul voluntar, posibil atunci când soții ajung la o înțelegere privind bunurile care revin fiecăruia.

Procedura poate fi realizată la notar, prin încheierea unui act autentic în care sunt precizate proprietățile atribuite celor două părți și eventualele compensații financiare.

Principalul avantaj al acestei soluții îl reprezintă evitarea unui proces, ceea ce poate reduce considerabil timpul și cheltuielile necesare finalizării partajului.

Dacă unul dintre soți păstrează un bun a cărui valoare depășește partea care i se cuvine, acesta poate achita celuilalt o sumă compensatorie, numită sultă.

De exemplu, în cazul unei locuințe evaluate la 100.000 de euro, pentru care ambii parteneri au dreptul la cote egale, soțul care primește integral proprietatea îi poate plăti celuilalt 50.000 de euro.

O repartizare diferită este posibilă atunci când contribuțiile inegale sunt dovedite sau când părțile convin asupra unei alte modalități de împărțire, în limitele legii.

Partajul judiciar: ce se întâmplă când soții nu ajung la o înțelegere

Atunci când foștii parteneri nu reușesc să stabilească de comun acord împărțirea bunurilor, partajul poate fi solicitat în instanță.

Judecătorul analizează documentele de proprietate, contractele, extrasele bancare și celelalte probe relevante pentru stabilirea masei bunurilor comune și a contribuției fiecărui soț.

În anumite situații, instanța poate dispune efectuarea unor expertize pentru evaluarea proprietăților.

Dacă un bun nu poate fi împărțit fizic, precum un apartament, acesta poate fi atribuit unuia dintre foștii soți, cu obligația de a achita celuilalt contravaloarea cotei sale.

O altă soluție este vânzarea bunului și distribuirea sumelor obținute potrivit drepturilor stabilite.

Partajul judiciar presupune, în general, costuri mai ridicate decât cel voluntar, deoarece pot interveni taxe judiciare de timbru, onorarii de avocat și cheltuieli pentru expertize.

Durata procesului variază în funcție de complexitatea patrimoniului, numărul bunurilor contestate și probele necesare.

Cum se împarte averea în cazul unei succesiuni

Spre deosebire de divorț, decesul unuia dintre soți determină deschiderea succesiunii, prin care patrimoniul persoanei decedate este transmis moștenitorilor îndreptățiți.

Dacă soții au avut un regim de comunitate, înaintea stabilirii moștenirii trebuie delimitată partea din bunurile comune care îi aparținea persoanei decedate.

Soțul supraviețuitor își păstrează partea proprie din patrimoniul comun și poate primi, suplimentar, o cotă din moștenirea celui decedat.

În cazul moștenirii legale, atunci când există copii sau alți descendenți, soțului supraviețuitor îi revine un sfert din masa succesorală, iar restul de trei sferturi se distribuie descendenților, potrivit legii.

De exemplu, dacă un apartament reprezintă singurul bun relevant, este deținut în comunitate de soți în cote egale, iar persoana decedată lasă în urmă un soț și un copil, soțul supraviețuitor își păstrează jumătatea proprie și moștenește un sfert din cealaltă jumătate. În acest caz, el ajunge să dețină 62,5% din apartament, iar copilul primește 37,5%.

Calculul poate fi diferit în funcție de regimul matrimonial, existența altor bunuri, eventualele datorii, dispozițiile testamentare și numărul moștenitorilor.