Confirmarea Botezului – între vindecare și asumare personală – Poveștile celor care spun că și-au găsit liniștea prin confirmarea Botezului

Nu toți cei botezați ajung să trăiască credința. Pentru unii, drumul spiritual începe abia la maturitate, iar viața adultă a adus nu liniște, ci confuzie, suferință interioară, blocaje repetate și sentimentul că „ceva nu este așezat”.

Pornind de la această realitate, Biserica Sfânta Maria și Paraclisul Sfânta Cecilia au făcut publică o hotărâre pastorală prin care reglementează rânduiala de confirmare a Botezului, o slujbă adresată adulților care își doresc, în mod conștient, o reîntoarcere profundă la Dumnezeu, un nou început și o vindecare a vieții lor sufletești.

Ce este, de fapt, confirmarea Botezului

Potrivit documentului publicat la 1 decembrie 2025, această rânduială:

• nu repetă Botezul și nu îl anulează,
• nu contrazice învățătura ortodoxă despre existența unui singur Botez,
• are caracter pastoral și vindecător.

Scopul ei este întărirea vieții duhovnicești, curățarea poverilor sufletești și deblocarea lucrării harului primit la Botez, dar neasumat sau netrăit conștient.

Rânduiala se adresează în special:

• adulților botezați în copilărie care nu au trăit credința,
• persoanelor aflate în tulburări sufletești persistente,
• celor care simt o ruptură de viața Bisericii,
• cazurilor în care există îndoieli reale legate de botezul inițial.

De ce apare nevoia acestei rânduieli

Documentul pornește de la o observație pastorală simplă: un copil botezat nu are conștiința Tainei primite, iar viața adultă poate aduce traume, rupturi, poveri emoționale sau rătăciri spirituale care nu au fost niciodată așezate.

„Nu vorbim despre o problemă de validitate a Botezului, ci despre viața omului după Botez”, se arată în hotărâre. „În unele cazuri, harul primit rămâne nelucrător.”

Mărturii: „După slujbă, ceva s-a așezat în mine”

Pentru cei care au trecut deja prin această rânduială, experiența este descrisă mai degrabă în termeni de liniște și claritate, nu de spectacol religios.

„Eram botezată, dar trăiam cu o anxietate permanentă și cu sentimentul că viața mea nu are direcție. După confirmare, nu pot spune că toate problemele au dispărut, dar în mine s-a făcut liniște. Pentru prima dată am simțit că sunt așezată.”

(Ana, 38 de ani)

Un alt credincios spune că slujba a venit ca un răspuns la întrebări vechi:

„Căutam de ani de zile sens, explicații, răspunsuri. Terapie, cărți, cursuri. Confirmarea Botezului a fost momentul în care am simțit că nu mai caut în exterior. Drumul meu s-a limpezit.” (Mihai, 42 de ani)

Pentru alții, experiența a fost una de vindecare profundă:

„Am simțit că port poveri care nu erau ale mele. După slujbă, am avut senzația clară că ceva s-a rupt, ca un nod vechi. Relațiile mele s-au schimbat, inclusiv cu familia.”

(Elena, 35 de ani)

Cum se desfășoară rânduiala

Confirmarea Botezului se face:

• doar la cererea liberă a persoanei,
• după mărturisirea păcatelor,
• cu asumarea unei schimbări reale de viață.

În situații speciale, când nu există certitudinea botezului inițial, se poate folosi formula liturgică condițională:

„Se botează robul lui Dumnezeu (N), dacă nu a fost botezat”, fără a se repeta însă Botezul atunci când acesta este confirmat de martori sau nași.

O practică rară, dar nu singulară

Hotărârea face și o paralelă cu Biserica Romano-Catolică, unde credincioșii botezați în copilărie sunt chemați, la maturitate, să își confirme personal credința. Deși formele liturgice diferă, preocuparea pentru asumarea conștientă a credinței este comună.

Caracter pastoral, nu decizie sinodală

Reprezentanții Bisericii Sfânta Maria subliniază că această rânduială:

• nu este o decizie sinodală,
• nu are caracter obligatoriu,
• este o teologumenă pastorală, asumată de duhovnicul bisericii, Părintele Emilian Prodan.

Scopul declarat este sprijinirea celor aflați în suferință sufletească, nu introducerea unei practici generale.

Concluzie

Într-o vreme în care mulți oameni spun că „au totul, dar nu au pace”, rânduiala de confirmare a Botezului vine ca un răspuns pentru cei care simt că viața lor spirituală a rămas neterminată.

Nu ca o negare a trecutului, ci ca un nou început conștient.