Conform Avocatului Poporului, angajatorii nu au dreptul să ceară un test COVID-19 negativ la momentul întoarcerii la locul de muncă

Condiţionarea angajatului de către angajator ca, la momentul întoarcerii la muncă după perioada de boală sau de carantină, să prezinte un test negativ SARS-CoV-2 este o măsură excesivă şi în afara cadrului legal, arată Avocatul Poporului. Instituția cere Ministerului Muncii să anunțe toți angajatorii din țară.

Angajatorii care le cer angajaților astfel de teste pot fi sancționați, susține Avocatul Poporului

„Avocatul Poporului, prin Biroul Teritorial Braşov, s-a sesizat din oficiu şi solicită Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale ca, prin Inspecţia Muncii, să intervină la nivel naţional, în vederea informării angajatorilor cu privire la faptul că o condiţionare a salariatului, la momentul întoarcerii la locul de muncă, de efectuarea şi prezentarea unui test negativ SARS-CoV-2, este o măsură excesivă, impusă în afara cadrului legal, de natură să atragă sancţiunile legale în materie”, se arată într-un comunicat remis miercuri de Avocatul Poporului.

RomaniaTV

O mai ții minte pe Raluca Lăzăruț? Cum arată acum și cu ce se ocupă în Chicago fosta prezentatoare TV. E plină de bani!

Observatornews.ro

Cum arată viaţa unui dependent de jocuri de noroc. Iancu Guda: "Sunt tragedii, familii destrămate"

Condiţionarea salariatului de către angajator să prezinte un astfel de test este în afara cadrului legal atât în cazul angajaților care se întorc la muncă după perioada de carantină, cât al cel0r care au fost la un moment dat pozitivi, dar, după ce au parcurs procedurile şi traseul reglementat de lege, sunt considerați vindecați, în opinia Avocatului Poporului.

Avocatul Gheorghe Piperea va sesiza Avocatul Poporului referitor la Legea carantinarii

Într-o postare publicată pe o reţea de socializare, avocatul Gheorghe Piperea a explicat de ce va sesiza, Avocatul Poporului, Legea carantinarii. Acesta a dat publicării şi un memoriu care cuprinde 4 motive de neconstituţionalitate extrinseca şi încă 7 motive de neconstituţionalitate intriseca a legii. Documentul va fi publicat pe pagina de Facebook a avocatului după ce acesta îl va termina de editat.

„Memoriul are 4 motive de neconstituţionalitate extrinseca (formale) şi 7 motive de neconstituţionalitate intrinsecă (de fond). După ce va fi gata documentul în format pdf, o să vi-l postez aici.

Până atunci, vă atrag atenţia asupra celor mai preocupante dintre ele.

Forma legii, aşa cum a fost adoptată, încalca principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât iniţiativa legislativă a aparţinut guvernului, dar legea a fost aproape în întregime modificată în Parlament, ceea ce a determinat un inadmisibil clivaj între iniţiativa legislativă guvernamentală şi cea parlamentară. Practic, Parlamentul a substituit guvernul în privinţa acestei legi, proiectul guvernului fiind rejectat, în favoarea unei forme a legii care provine aproape în întregime din iniţiative parlamentare. Ceea ce a putut modifica proiectul guvernului “în proporţie de 90%” (conform declaraţiei publice a preşedintelui interminar al Senatului) nu este o simplă adunătură de amendamente, ci o iniţiativă legislativă parlamentara care a substituit în mod neconstituţional iniţiativa guvernului.” ” se arată în postare.

Legea prevede că orice persoană care vine dintr-o zonă afectată poate fi considerată suspectă

Avocatul susţine faptul că legea nu este eficient formulată mai ales din cauza faptului că orice persoană care vine dintr-o zonă infectată este catalogată ca fiind o persoană suspectă. Aceasta ‘calitate’ îi este atribuită cetăţeanului roman doar pentru că vine din acea zonă, susţine avocatul. Totuşi, în opinia lui, legea trebuie să explice în mod clar faptul că o persoană suspectă este acea persoană care prezintă semne de infectare, nicidecum o persoană asimptomatică:

” Legea criticată a introdus noţiunea de “persoană suspectă” de a fi infectată cu un agent patogen, “calitate” pe care o căpătată pentru simplul fapt că provine dintr-o zonă cu epidemie sau pentru că a intrat în contact cu o persoană infectată. Or, noţiunea normativă de “suspect” are o conotaţie procesual-penala, desemnând o persoană care poate să fie sau nu vinovată de săvârşirea unei fapte penale, dar care este bănuită de ceva penal de către organele de cercetare penală. Practic, legea criticată introduce o noţiune penală în chestiuni de sănătate publică, făcând că suspiciunea, bănuială, să fie extinsă şi menţinută pe termen indefinit la orice persoană, care “provine” dintr-o zonă cu risc sau a luat contact cu un “infectat”.

În afară de faptul că, etimologic, apelativul utilizat în lege pune un stigmat pe fruntea oricui, acesta este şi discriminatoriu, putând determina grave segregări sociale pe criterii de boala bănuită. Grav este că acest apelativ este lăsat la latitudinea unor funcţionari din direcţiile de sănătate publică (de cele mai multe ori aceşti funcţionar nefiind nici măcar medici). Suspectul din procedură penală are mai multe garanţii (asupra acestei “calităţi” se pronunţă un magistrat) şi mai mute libertăţi decât suspectul de infectare.

Este esenţial de subliniat că “persoană suspectă” poate fi o persoană cu evidente semne de boală (oricare, nu numai cea suspectata), o persoană care nu are semne de boală (asimptomatic), deci nu suferă de nimic, sau o persoană perfect sănătoasă. Imprecizia legii este evidentă şi generatoare de abuzuri, dar nimic nu justifica, nici măcar un buget generos alocat sistemului sanitar, internarea medicală forţată, carantinarea sau izolarea unui om sănătos, care nu poate infecta pe nimeni, dar se poate infecta cu microbi instraspitalicesti.”

Legea criticată înlocuieşte dreptul la asistenta medicală în unităţile sanitare de stat

Un alt motiv pentru care avocatul considera că legea contravine normelor democraţiei este reprezentat de faptul că aceasta înlocuieşte dreptul la asistenta medicală în unităţile medicale de stat şi că formularea este înlocuită pe ideea că orice persoană este obligat să fie sănătos. În altă ordine de idei, avocatul crede că, din moment ce acest lucru va fi posibil, angajaţii şi funcţionarii DSP vor confunda cu uşurinţă orice simplă răceală:

” Legea criticată înlocuieşte dreptul la asistenta medicală în unităţile sanitare de stat, prevăzut în art. 47 alin.2 din Constituţie, cu obligaţia de a fi sănătos. Orice simptom de gripă sau de răceală poate fi uşor confundat de funcţionarii de la DSP cu covid-19. Această confuzie a fost făcută chiar de preşedintele României, domnul Klaus Werner Johannis, care a declarat despre covid-19 că este “o simplă răceală”. Declaraţia este publică, fiind dată în ziua de 27 februarie 2020. Se poate presupune că, atunci când a făcut această declaraţie, preşedintele se consultase deja cu specialiştii în epidemii şi virusuri. Din această perspectivă, este evident că nu ne putem ascunde de autorităţile medicale dacă avem frânturi de simptome de boală contagioasă – strănut, tuse, tremurat de frig. Pentru a nu fi reclamaţi la 112, suntem obligaţi să fim sănătoşi de acum încolo.

În mod evident, o asemenea societate a fricii şi a distanţei fizice, a suspiciunii şi a delaţiunii, nu este o societate democratică. De vreme ce legea criticată determina căderea pe panta fatală a dictaturii pe temeiuri de frică, este încălcat art. 1 alin.3 din Constituţie, conform căruia România este “stat de drept, democratic şi social”.”