Consecințele curbei de sacrificiu

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

În analiza pe care am făcut-o și am distribuit-o ieri, am arătat că România va trebui să traverseze o curbă de sacrificiu, care a fost declanșată prin măsurile adoptate zilele trecute. Curba de sacrificiu fiind cu totul și cu totul altceva, mult mai grav decât criza traversată în mod greșit sub regimul Traian Băsescu. Am promis că voi încerca să explic, după ce am studiat datele istorice, consecințele pe care, într-o cu totul altă epocă și într-un cu totul alt context, le va avea pentru români și pentru România aplicarea celei de-a doua curbe de sacrificiu din istorie.

Acum știm cu precizie că acest executiv, format din patru partide, nu are un program și nu vine cu un program politic de guvernare în fața Parlamentului și a națiunii române. Există doar un plan de măsuri, în general făcut pe picior, alandala, incoerent și, după cum recunoaște deschis viceprim-ministrul Dragoș Anastasiu, imprevizibil. Domnia sa – și înțeleg că întregul guvern – habar nu au ce efecte vor produce în viitorii ani măsurile pe care le au. Și, extrem de important, esențial chiar, este că ceea ce se preconizează și se bate în cuie săptămâna viitoare, printr-o asumare de răspundere neconstituțională, întrucât nu respectă termenii prevăzuți în Legea Fundamentală, va genera, în primul și-n primul rând, suportarea costurilor nu de către cine le-a creat, nu de către cei care le-ar putea plăti, ci de către cetățenii României. De către cei mai săraci. În baza unui principiu ticălos, enunțat de același viceprim-ministru, cum că bugetul s-ar putea reechilibra, evitând falimentul, luând câte puțin de la cei mai mulți.

Atâta doar că „cei mai mulți”, masa de câteva milioane a pensionarilor și celelalte câteva milioane de oameni care muncesc pe bani puțini și își duc viața de pe o zi pe alta, au deja buzunarele găurite și nu prea mai au de unde să scoată bani pentru a acoperi doar ei cea mai mare parte a deficitului. Scumpirile vin de acum în lanț și într-o progresie geometrică, iar, în raport cu un calendar cât se poate de firesc, primele efecte vor fi resimțite – așa cum au anticipat sindicatele – în luna septembrie. În luna septembrie, bomba socială și politică poate exploda.

Calculul făcut de sindicate este aproape matematic. Se consumă perioada de vară, în care viața e relativ mai ieftină, conturile cetățenilor – și așa subțiate – vor fi golite în perioada concediilor, sute de mii, poate milioane de facturi la energie electrică și gaze nu vor mai putea fi achitate, creșterile în lanț ale prețurilor produselor agroalimentare, ale prețului medicamentelor și ale altor produse de primă necesitate nu vor mai putea fi controlate de către guvernanți, care nu vor face altceva decât să-și scoată ochii unii altora, și, în aceste condiții, fierberea nemulțumirii publice va da în clocot.

Primii și cei mai vehemenți critici ai celor patru partide aflate la putere, oricât ar părea în acest moment de ciudat, vor fi chiar cetățenii care au votat PSD, PNL, UDMR, USR ca partide și care l-au susținut în cursa prezidențială pe Nicușor Dan. Acesta este și motivul pentru care, dacă observați, AUR, ca principal partid de opoziție, rămâne în expectativă. AUR așteaptă pur și simplu momentul când va marca, pentru că AUR va contabiliza toate opțiunile împotriva sistemului, în timp ce cei care au susținut sistemul sunt siliți, de efectele curbei de sacrificiu, să întoarcă armele. În plan politic, prin urmare, prevăd sfârșitul acestei coaliții și al guvernului făcut pe picior, în toamna acestui an.

Dar ce va face România? În ce măsură viitorul și suveranitatea acestui stat vor fi afectate de efectele curbei de sacrificiu? Cât vom mai pierde din suveranitatea națională? Ce va mai trebui să sacrificăm, dincolo de ceea ce deja am sacrificat în materie de bogății naționale preluate de alții și de populație, decimată până în prezent cam cu o pătrime? Sunt răspunsuri pe care voi încerca să le dau în analiza de mâine.