Programul de înzestrare militară finanțat prin mecanismul european SAFE, estimat la peste 8 miliarde de euro, a devenit subiectul unor controverse majore după ce au apărut întrebări privind modul în care au fost identificați și selectați potențialii furnizori pentru marile programe de achiziții. Criticii susțin că procedura ar fi fost derulată într-un mod opac, cu cereri de informații trimise doar către un număr restrâns de companii, în locul unei competiții deschise.
Subiectul a fost readus în prim-plan de jurnalistul Robert Turcescu, care a lansat acuzații dure la adresa autorităților. Acesta a afirmat că modul în care sunt alocate contractele ar putea pune statul român într-o poziție vulnerabilă.
„Statul român este pus în momentul de față într-o situație de vulnerabilitate. Cheltuiește miliarde pe mâna unor șmecheri care fie obțin avantaje politice, fie comisioane uriașe din alocarea acestor contracte”, a declarat Robert Turcescu, ridicând semne de întrebare privind criteriile reale după care au fost selectați furnizorii.
Transfer controversat de la Apărare la Interne
Una dintre cele mai controversate chestiuni vizează modul în care au fost identificați furnizorii pentru programele de înzestrare. Potrivit criticilor, nu este clar pe baza căror documente sau analize tehnico-economice au fost selectate companiile care au primit cereri de informații.
„Pe ce documente s-a bazat identificarea furnizorilor potențiali pentru fiecare program, în condițiile în care există alternative tehnice mature pe piața europeană? Care este analiza tehnico-economică ce justifică transmiterea selectivă a cererilor de informații?”, a întrebat Turcescu.
El a sugerat că unele companii ar fi fost alese „cu penseta”, prin proceduri apropiate de încredințarea directă, fără o licitație deschisă care să permită participarea mai multor producători.
O altă problemă ridicată de critici este schimbarea autorității contractante pentru unele programe militare. Deși inițial proiectele ar fi fost formulate pe baza necesarului operațional al Ministerul Apărării Naționale, procedurile de achiziție ar fi fost transferate către Ministerul Afacerilor Interne.
Această mutare ridică întrebări privind justificarea instituțională și operațională. În mod tradițional, programele de înzestrare militară sunt gestionate de instituția care utilizează efectiv echipamentele.
„Când vorbești despre înzestrarea armatei, de ce o dai la Interne să facă această chestiune? Care este justificarea tehnică sau juridică pentru acest transfer?”, a spus Robert Turcescu.
Cine ia deciziile în programul SAFE
Procesul decizional este coordonat de un grup de lucru interinstituțional condus de Cancelaria prim-ministrului. Președintele acestui grup este Mihai Jurca, șeful Cancelariei premierului. Din structură mai fac parte oficiali din mai multe instituții cheie ale statului.
Printre membrii grupului se află:
- Mihnea-Claudiu Drumea – secretar de stat în Cancelaria prim-ministrului
- Andrei-Răzvan Lupu – consilier de stat
- Radu Burnete – consilier prezidențial pentru politici economice din cadrul Administrația Prezidențială
- Liviu-Ionuț Moșteanu – vicepremier și ministru al apărării
- Cornel-Ion Pleșa – șeful Direcției Generale pentru Armamente din cadrul Ministerul Apărării Naționale
- Cătălin-Marian Predoiu – vicepremier și ministru al afacerilor interne
- Raed Arafat – secretar de stat
- Marius-Haientz Patriche – director adjunct în cadrul Direcției Generale de Protecție Internă
- Radu-Dinel Miruță – ministrul economiei
- Remus Cotuț – consilier al ministrului economiei
- Oana-Silvia Toiu – ministrul afacerilor externe
- Alexandru Nazare – ministrul finanțelor
- Răzvan Ionescu – director interimar al Serviciul Român de Informații
Analiza instituțională a componenței grupului de lucru indică mai multe posibile disfuncții. Printre acestea se numără faptul că structura este coordonată de Cancelaria prim-ministrului, deși programul vizează în mod direct capabilități militare.
De asemenea, din grup lipsesc reprezentanții direcți ai conducerii militare (precum șeful Statului Major al Apărării sau comandanții categoriilor de forțe) adică exact cei care ar urma să utilizeze echipamentele achiziționate.
Criticii spun că această structură ridică semne de întrebare asupra modului în care cerințele operaționale ale armatei sunt corelate cu deciziile industriale și comerciale.
RFI restrâns și suspiciuni privind competiția
Un alt punct sensibil este procedura de transmitere a cererilor de informații (RFI). Conform cadrului stabilit prin OUG 62/2025, autoritățile pot solicita informații de la furnizori potențiali privind prețurile, termenele de livrare și cooperarea industrială.
În cazul unor programe majore (precum vehiculele de luptă ale infanteriei, sistemele antiaeriene sau pachetul naval) au apărut însă indicii că solicitările ar fi fost trimise doar unui număr limitat de companii, deși pe piața europeană există mai multe soluții tehnice mature.
În astfel de situații, grupul de lucru ar trebui să întocmească un clasament al ofertelor, în care criteriile principale sunt prețul (60%) și termenul de livrare (40%).
Programul SAFE reprezintă unul dintre cele mai mari proiecte de înzestrare militară din ultimii ani, cu o valoare estimată la 8,33 miliarde de euro. Din acest motiv, modul în care sunt selectați furnizorii și instituțiile implicate în procesul decizional devine o temă majoră de dezbatere publică.
În lipsa unor explicații detaliate privind analiza tehnico-economică și criteriile exacte de selecție, criticii susțin că transparența procesului rămâne insuficientă, iar presiunea asupra guvernului pentru clarificări este în creștere.
@tarainapoi♬ Speed Energy – Isaicm2012
Programul SAFE este hoție pe față