În satul Zmeu din comuna Lungani, mai multe familii nevoiașe își doresc pentru sărbătorile pascale să poată pune pe masă măcar un cozonac și o pască. Copiii din opt familii care locuiesc în acest sat au formulat o scrisoare în care au cerut doar câteva dulciuri pentru sărbătorile ce urmează.
Opt familii din satul Zmeu au nevoie de ajutor, înainte de sărbătorile pascale
Sărbătorile pascale se apropie, iar acest fapt aduce zâmbete doar pe anumite fețe. Chipurile copiilor din satul Zmeu sunt întristate din cauza neajunsurilor. Cu toate că familiile în care aceștia trăiesc nu au prea multe posibilități, copiii merg la școală și au visuri mărețe. În timp ce alți copii își doresc o multitudine de jucării, 17 copii din Zmeu își doresc doar să aibă ce pune pe masă în ziua de Paște.
Alexandra Ciulei, în vârstă de 26 de ani, are trei copii, Giulia Anastasia, Alexandru Daniel și Robi. Tatăl copiilor i-a părăsit, iar aceasta trăiește acum într-o casă a unei femei din sat, pentru care plătește 500 de lei pe lună.
„Cel mai mult îmi doresc o casă. Încercăm să ne facem un trai mai bun, dar nu avem posibilitate. Concubinul meu lucrează cu ziua, a mai fost și angajat. Tatăl copiilor ne-a părăsit. Stăteam pe o stradă mai încolo de casa de aici și părinții m-au dat afară. Ei s-au despărțit și tatăl meu a început să bea, și a luat-o razna, și a început să ne bată. Concubinul meu era plecat atunci și, ușor-ușor, a trebuit să ne descurcăm. Tatăl meu a dat foc la casă și a ajuns la «Socola». Casa în care locuim este a unei femei din Iași și stăm cu chirie aici. Plătim 500 de lei pe lună. Am ajutor social, alocațiile și ce mai reușește soțul să facă”, a povestit Alexandra Ciulei.
Cu toate că Alexandra a fost dată afară din casa părintească, iar aceasta a ars din cauza tatălui ei, cu lacrimi în ochi, ea speră că se va putea stabiliza și va avea într-o zi propria ei casă. Vârstele copiilor sunt de 5, 7 și 8 ani. Cu toate că nu au prea multe posibilități, singura dorință pe care o au acești trei copii este să primească ouă de ciocolată de Paște. Nu își doresc nimic altceva.
Mihaela Gafa, o tânără în vârstă de 25 de ani din comuna Scobinți, județul Iași, suferă de epidermoliză buloasă, o boală rară, din cauza căreia a fost nevoită să renunțe la școală.
O mamă în vârstă de 42 de ani are grijă de opt persoane, dintre care trei cu handicap
Ursache Mariana trăiește într-un vârf de deal, într-o casă cu două camere, unde locuiesc nouă persoane. Trei dintre acestea au diferite grade de handicap, iar femeia în vârstă de 42 de ani are grijă atât de soțul ei bolnav, cât și de copiii ei, dar și de doi nepoți. Cei doi copii în vârstă de 8 și 10 ani au rămas în grija bunicii, după ce mama lor a plecat în Germania. Pentru sărbătorile pascale, această familie își dorește alimente și dulciuri, în special pentru copii.
„Suntem trei persoane cu handicap în casă, eu sunt asistent social la primărie, angajată. Este vorba despre soțul meu, fetița de 18 ani și altul de 14 ani, și mai am încă doi nepoți de-ai fetei, pe care îi cresc eu. Suntem 9 persoane în casă. Îmi doresc de Paște ce vrea Dumnezeu. Mi-aș dori să am o pască, un cozonac. Eu trebuie să am putere și să am grijă de ei. Soțul are o boală de piele care nu se vindecă niciodată. Mai am un băiat de 5 ani, că fata de 18 a rămas însărcinată și n-am ce să fac. Trebuie să am grijă de ei. Cum fac, cum pot, mă descurc cu salariul; îi duc la medic, la dermatolog, în fiecare an. Soțul are 49 de ani, eu am 42. Nepoții mei au 8 ani și 10. Copiii își doresc dulciuri pentru Paște, mâncare, îmbrăcăminte. Merg în fiecare zi la școală. Dacă mama i-a lăsat, eu trebuie să am grijă de ei”, a spus Mariana Ursache.
Fiica în vârstă de 18 ani, care are și handicap, a rămas însărcinată la vârsta de 16 ani, și, acum, de copilul ei în vârstă de 2 ani are grijă Mariana Ursache.
„Fata mea lucrează în Germania și îmi mai trimite bani și îmbrăcăminte. Fata de 14 ani este în clasa a VIII-a. Fata de 18 ani nu mai merge la școală, a fost la «Petru Rareș» în Târgu Frumos. A mai mers la o școală pe Bucium, a rămas însărcinată și i-a fost dispus, din cauza handicapului, să nu mai meargă la școală. Avem două camere. Eu am șase copii din altă căsnicie și doi nepoți. Am comisia asta mare de protecție care ne verifică. Fiica mea vorbește cu copiii. A plecat în iulie 2024 și am înțeles că o să vină luna aceasta acasă. Pe fată a făcut-o la 16 ani și am luat-o eu cu numele în protecție. Copiii înțeleg că nu avem posibilități. Nu i-am abandonat pe copii. Am trei copii sănătoși și trei bolnavi. Avem cam 30 de găini”, a adăugat Mariana Ursache.
Opt familii din satul Zmeu, comuna Lungani, au nevoie de alimente înainte de sărbătorile pascale. Deși ar avea nevoie de cât mai multe, 17 copii își doresc un simplu cozonac, o pască și ouă de Paște.
Crucea si Zmeu. Bangladeshul Romaniei.
Comunitate de țigani
Dhaphoi cîte persoane locuiți în casă ?…… 6 cai frumoși
Acum serios din ăia 8, 10 persoane nimeni nu poate face 2 cozonaci la o sobă ? nu vă ie rușine ? păi bunicile noastre de 80 de ani și nici o pensie ori aproape nimic de unde toate sărbatorile și cu ce puteri puteau face și 10 cozonaci și pască și ouă colorate de duceau și la biserică la la copii, nepoți ? adică de ce saracii bătrîni octogenari pot și colcăiala aia de tineri nu pot ? ce naiba ? cam căt poate costa și cîte ingrediente trebuie pentru o rețetă de 2 cozonaci ?
Iar începe festivalul cerșitului !
Majoritatea dintre noi , generațiile din anii 60/70 mai ales , am crescut in familii cu minim 4 copii, ( asa era ” norma”) , erau familii si cu 11-12 chiar 18 imi amintesc !
..dar nu erau ajutati cu absolut nimic de stat ( ajutoare sociale sau alte beneficii, luau alocatie 100 de lei de copil lunar, iar mamele cu nr de copii peste 5 aveau 500 lei lunar ca mame ” eroine” asa le numeau pt ca nășteau copii mai mulți !
Atat.
Si școala era obligatorie, uniforma la fel, părinții aveu de facut norme obligatorii la C.A.P. ne luau cu ei la prașit in câmp , in soare , ploaie cum dadea Domnul vremea dar nu ” cerșeau” ca acum, de fapt puteai cere dar nu aveai de la cine , totul era bazat pe muncă, din clasa a II a sau a III a noi, copiii aveam sapă fiecare si lucram cot la cot cu părinții nostri pt o bucată de mămăligă ( paiinea era doar la sarbatori) !
Nu zic ca asa era normal dar este diferenta de la cer la pamant intre ce era atunci si ce este acum !
STATUL , partidele cu politica lor pt voturi si statul vesnic la putere, a facut mai ales din localitățile rurale, comunitati asistate social , ajutoare din toate direcțiile, mai o alocatie , mai de la UE , mai un ajutor social …si altii pt un salariu minim la oras lucreaza zi /lumina cu chirie, copii etc !
Vorba ceea; „nu e de vină cel care cere, ci cel care dă „!
Doamne ajută-ipe toți !
Nu oricine ar trebui sa aiba dreptul de a face copii.
Ursarii vor ajutoare și iar ajutoare și ar social și iar ajutoare , avem 115 copii mîncațiaș pe ulița asta , ne e foame , mincați cozonac !, vorba celui de mai sus , nou fraerii de români mergeam la sapa și după buriană la porc de pe la 8 , 9 ani !, și nam cerșit de la nimeni ! și nu am murit !