Drama unui bărbat din județul Iași! Ciprian Cozma a crescut la orfelinat, iar acum își îngrijește mama imobilizată la pat. „Nu am o bucată de pâine!”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne pe Google News

Ciprian Cozma, un bărbat de 40 de ani din județul Iași, se confruntă cu o dramă personală, fiind nevoit să o îngrijească pe mama imobilizată la pat, deși posibilitățile abia le permit să își cumpere o pâine. Bărbatul a crescut la un centru de plasament timp de 16 ani, dar asta nu îl oprește din a-i purta de grijă celei care i-a dat viață. Bătrâna, pe lângă faptul că nu se poate ridica din pat, și-a pierdut și vederea, așa că fiul său îi este singurul sprijin.

Ciprian Cozma are grijă de mama imobilizată la pat, dar abia se descurcă cu hrana

Screenshot

Într-o casă modestă din satul Zmeu, comuna Lungani, județul Iași, un bărbat care a crescut fără familie încearcă acum să își țină propria mamă în viață. Ciprian Cozma are grijă singur de femeia de 72 de ani, imobilizată la pat și rămasă complet fără vedere.

Deși a copilărit într-un orfelinat până la vârsta de 16 ani, bărbatul e acum acasă pentru a-i fi alături mamei sale în cele mai grele momente. Astăzi, cei doi trăiesc de pe o zi pe alta, fără apă, fără alimente suficiente și fără bani pentru tratamentele de care bătrâna are nevoie urgentă.

02:00, 19 May 2026

FOTO Adrian Oprea, un tânăr cu Lupus, se luptă să ducă o viață normală după ce rinichiul i-a cedat la doar două zile după transplant. „Mi-am pierdut speranța”

În încăperea întunecată și sărăcăcioasă, Ciprian încearcă să facă tot ce poate pentru femeia care l-a adus pe lume.

De șapte luni, mama lui este țintuită la pat, iar starea ei s-a agravat constant. Bărbatul spune că nu poate pleca la muncă pentru că nu are cine să o îngrijească, iar veniturile lor sunt insuficiente chiar și pentru strictul necesar.

„Nu am o bucată de pâine, nu am o sticlă de apă. Ce pot să fac? Sunt bun de muncă, dar unde să mă duc, dacă trebuie să aibă cineva grijă de ea? Nu fur, cer ajutor. Nimeni nu mă ajută, nu pot singur. Legea m-a ajutat. La primărie mi-au dat 200 de lei, dar am luat mâncare, pastile. De 7 luni e la pat, iar acum s-a agravat foarte tare”, a spus Ciprian Cozma.

Mama sa primește un ajutor social de 480 de lei pe lună, însă suma nu acoperă nici măcar medicamentele necesare. În multe zile, cei doi nu au ce pune pe masă, iar lipsurile se adună de la o lună la alta.

„Trăiește ea cu atât? În fiecare lună trebuie să cumpăr medicamente. Vreau să mă duc la muncă, dar nu are cine să aibă grijă de ea. Știți cine mă ajută pe mine? Dumnezeu. Cu ce să cumpăr medicamentele astea? Nu avem nici butelie de o lună de zile, cu ce să fac mâncare? Ajutați-mă, vă rog frumos!”, a mai spus bărbatul.

„Mi-e foame, dar ce să fac?”

Povestea lui Ciprian este cu atât mai dureroasă cu cât acesta spune că și-a petrecut copilăria în sistemul de protecție a copilului. A crescut la casa de copii până la 16 ani, iar după aceea s-a întors în satul natal. Deși mai are frați și surori, susține că nimeni nu îi oferă sprijin pentru îngrijirea mamei.

„Eu am crescut la casa de copii, dar m-am întors aici și acum am grijă de mama. Mai am frați și surori, dar nimeni nu-mi dă o mână de ajutor. Nu avem nimic, nu am bani de o pâine. Casa nici măcar nu e trecută pe mine, mama a trecut-o pe fratele meu cel mai mic și eu nu am nimic”, a povestit acesta.

În ciuda tuturor greutăților, Ciprian refuză să își abandoneze mama sau să o lase în grija unor persoane necunoscute. Spune că îi este teamă să o lase singură și că, indiferent cât de greu îi este, nu poate pleca de lângă ea.

„Nu pot să am încredere într-o persoană străină să o îngrijească pe mama. Mama e inima din piept, eu îmi dau și viața pentru ea”, a mai spus bărbatul, cu lacrimi în ochi.

Din patul în care stă întinsă de luni întregi, femeia de 72 de ani abia mai poate vorbi. Cu o voce stinsă, bătrâna a murmurat doar câteva cuvinte care descriu perfect drama prin care trece familia: „Mi-e frig la picioare. Mi-e foame, dar ce să fac?”.

Cazul lui Ciprian Cozma, bărbatul care își îngrijește mama imobilizată la pat, după ce el însuși a crescut la orfelinat, demonstrează cât de fragilă poate deveni viața în lipsa unui sprijin.