Criza ouălor sau știre falsă

Lipsa ouălor de pe rafturile unor magazine din România a generat un val de îngrijorare la nivel național, amplificat rapid de fotografii și filmări distribuite viral în mediul online. Un raport de sinteză realizat de dr. ing. Leonard Constantin Stafie arată însă că situația este mult mai complexă decât o criză alimentară obișnuită și reprezintă rezultatul convergent al unor factori structurali, economici și epidemiologici acumulați în ultimul deceniu.

1. Sinteză executivă

Lipsa ouălor observată pe rafturile unor magazine la începutul lunii noiembrie 2025 reprezintă rezultatul convergent al unor factori comerciali, epidemiologici, logistici și structurali din ultimul deceniu. La presiunea exporturilor, a focarelor de gripă aviară din Europa și a dezechilibrelor din lanțul intern de aprovizionare se adaugă fragilizarea structurală a sectorului avicol românesc, afectat de investiții masive încă neamortizate, costuri crescute și relații comerciale profund desequilibrate cu marile lanțuri de retail.

2. Context structural — un sector fragil după 10 ani de presiuni continue

2.1. Tranziția la „bateriile îmbunătățite” (sistem 3), obligatorie în 2013

Începând cu anul 2013, România a fost obligată să treacă definitiv la sistemele de creștere a găinilor ouătoare în baterii îmbunătățite, conform normelor europene privind bunăstarea animalelor.

Această schimbare a generat:

• investiții masive în ferme (modernizări, reconstrucții, sisteme de ventilație, microclimat, densitate redusă);

• costuri de milioane de euro/fermă, cu perioade de amortizare între 15–20 de ani;

• diminuarea temporară a producției în perioada tranziției.

Această realitate este esențială pentru înțelegerea vulnerabilității actuale: investițiile făcute acum 10–12 ani încă nu sunt complet amortizate, iar cerințele pieței cresc din nou.

2.2. Anunțurile retailerilor privind eliminarea ouălor cu cifra 3

În ultimii doi ani, mai multe lanțuri mari de magazine au comunicat public că vor elimina treptat ouăle din sistemul 3 (baterii îmbunătățite), în favoarea sistemelor 2, 1 sau 0.

Consecințe:

• tensiune majoră în sectorul avicol, deoarece:

  • investițiile mari din 2013 nu sunt încă recuperate;

  • trecerea la sisteme 1/0 înseamnă noi investiții de zeci de milioane, pe care majoritatea fermelor nu le pot susține;

  • sistemele alternative necesită suprafețe mari, forță de muncă, biosecuritate mai dificilă și costuri superioare de producție.

• risc ca mulți fermieri să nu mai poată continua, ceea ce reduce oferta internă.

Acest context structural explică vulnerabilitatea pieței interne la orice șoc extern.

2.3. Ultimii 5 ani — cea mai grea perioadă pentru avicultura românească

Sectorul avicol a fost afectat puternic între 2020–2025, prin suprapunerea mai multor crize:

• Pandemia COVID-19 – perturbări logistice, creșteri de prețuri la furaje și medicamente.

• Războiul din Ucraina – explozia prețurilor la cereale, energie și combustibili;

• Concurență neloială din partea produselor ieftine provenite din Ucraina (cu costuri inferioare de producție, fără aceleași standarde UE).

• Inflație accelerată – presiune pe salarii, energie, utilități, ambalaje.

• Creșterea costurilor energetice – un factor critic pentru fermele cu sisteme de climatizare 24/7.

Toate aceste costuri au fost în mare măsură suportate de fermieri, nu de comercianți sau retaileri.

2.4. Relațiile comerciale nefavorabile cu lanțurile de retail

Fermierii semnalează, de ani de zile, mai multe probleme sistemice:

• licitații netransparente pentru achiziția de produse;

• presiuni comerciale considerabile pentru prețuri foarte mici la producător;

• costuri suplimentare impuse fermierilor:

  • taxe de listare,

  • taxe de deschidere de campanie,

  • promoții,

  • reduceri,

  • reclame — toate suportate financiar de fermieri.

Rezultatul:

• profitabilitate scăzută

• vulnerabilitate la șocuri,

• capacitate redusă de investiții,

• dependență de exporturi pentru a obține prețuri decente.

3. Cauzele imediate ale lipsei de ouă (noiembrie 2025)

3.1. Exporturi accelerate ale producției românești

Datele INS arată că România a exportat:

• 33.000 tone în 2024,

• peste 35.000 tone în primele opt luni din 2025, un volum neobișnuit de mare.

Motivul: prețuri mai bune la export decât în piața internă.

În condițiile presiunii financiare din ultimii ani, fermierii au ales ruta economică cea mai avantajoasă.

3.2. Focarele de gripă aviară din Germania și Franța (toamna 2025)

State mari din UE au înregistrat în octombrie–noiembrie 2025:

• focare multiple,

• sacrificări,

• reducerea efectivelor,

• creșterea bruscă a importurilor.

Piețele occidentale au început să caute ouă în România, unde producția era stabilă.

Cererea externă crescută = prețuri mai mari în export = redirecționarea volumelor.

3.3. Dezechilibre regionale în lanțul intern de aprovizionare

Nu a existat un deficit național total, ci rupturi locale, cauzate de:

• contracte insuficiente,

• întârzieri de livrare,

• mici retaileri afectați în special,

• dependența de câțiva distribuitori mari.

3.4. Amplificarea percepției prin media și rețele sociale

Rafturile goale din unele magazine au fost fotografiate, filmate, distribuite viral.

Percepția de criză a dus la:

• cumpărări impulsive,

• presiune suplimentară asupra stocurilor.

4. Concluzie generală

Criza ouălor din noiembrie 2025 nu este o criză de producție, ci o criză de structură și echilibru economic, accentuată de conjunctura internațională.

Sectorul avicol românesc:

• încă amortizează investițiile masive din 2013;

• este supus unei noi tranziții forțate (eliminarea ouălor cu cifra 3);

• suportă costuri mari din crizele ultimilor ani;

• se confruntă cu presiuni comerciale neechilibrate;

• este tentat să exporte pentru a supraviețui economic.

În aceste condiții, orice șoc extern (precum focarele din Germania și Franța) poate genera rapid rupturi pe rafturi.

5. Recomandări (punctuale și structurale)

Pe termen scurt

1. Publicarea săptămânală a datelor despre exporturi și stocare.

2. Contracte de aprovizionare internă obligatorii în situații de criză.

3. Mecanism temporar de sprijin pentru menținerea cotei interne.

4. Comunicare clară pentru evitarea panicii.

Pe termen mediu

1. Stabilirea unui cod de bune practici în relația retail–producători.

2. Susținerea investițiilor pentru trecerea la sisteme alternative (1 și 0).

3. Reguli clare și transparente la licitațiile din marile lanțuri comerciale.