Cucerirea Fâșiei Gaza

Benjamin Netanyahu și-a propus – și se precipită în acest sens – să ocupe militar integral Fâșia Gaza. Motivele acestei operațiuni militare, care întâmpină o puternică opoziție atât în plan internațional, cât și în rândul unor israelieni, sunt destul de explicite. Dar care vor fi costurile unei asemenea operațiuni? Care vor fi riscurile? Care vor fi consecințele în plan umanitar? Și care vor fi riscurile în plan internațional?

Războiul purtat în Fâșia Gaza este consecința unui atac neașteptat, de o barbarie fără precedent, executat de formațiunile teroriste Hamas la data de 7 octombrie 2023, soldat cu uciderea a mii de israelieni, cu luarea unui mare număr de ostatici, dar și cu devastarea parțială sau totală a unor imobile deținute de familii israeliene, amplasate în proximitatea frontierei cu Gaza. Cum era firesc, această operațiune neprovocată și extrem de violentă a declanșat reacția autorităților israeliene. Iar de atunci și până în prezent, Fâșia Gaza a fost supusă numeroaselor atacuri terestre și aeriene, având ca scop distrugerea sau capturarea reprezentanților Hamas, precum și eliberarea ostaticilor.

Situația a fost complicată prin intervenția unor forțe externe, care au susținut Hamas militar și financiar, răfuindu-se astfel prin procură cu Israelul. Este vorba explicit de Iran, Hezbollah din Liban, insurgenții Houthi din Yemen, precum și de o serie de forțe militare siriene. Rând pe rând, mica dar puternica armată israeliană a trebuit să lupte pe toate aceste fronturi, continuând în paralel efortul principal de lichidare a Hamas și de eliberare a tuturor ostaticilor. Rezultatul este cel vizibil astăzi.

Conform Biroului Central de Statistică Palestinian, în 2023, în Fâșia Gaza trăiau peste 2.226.000 de palestinieni, din care în 2024 au mai rămas doar 2.000.005, restul devenind refugiați. Suprafața Fâșiei Gaza este de 365 km² – echivalentul aproximativ al suprafeței orașelor Las Vegas, Philadelphia sau Detroit. În urma operațiunilor militare, 66% din structurile locative au fost afectate, iar 52% au fost distruse total. Practic, au fost distruse sau grav avariate 163.778 de clădiri.

Până la începutul lui 2024, cantitatea de ruine se ridica la 26 de milioane de tone, iar un an mai târziu ajunsese la 42 de milioane de tone. Prin mijloacele tehnice disponibile astăzi, se estimează că ar fi necesari 80 de ani, cu costuri de zeci de miliarde de dolari, pentru ca molozul și resturile rezultate în urma bombardamentelor să fie evacuate. În ceea ce privește facilitățile sanitare, 84% dintre acestea au fost distruse. Și toate acestea fără a lua în calcul numărul uriaș de victime umane.

Acum, guvernul israelian condus de Benjamin Netanyahu a luat decizia de a ocupa militar această zonă calamitată, într-o tentativă apreciată drept disperată de a elimina grupările Hamas care încă acționează agresiv și cu iluzia că, în acest fel, ar putea fi eliberați ultimii ostatici. În teorie, Fâșia Gaza ar putea fi, după „eliberare”, pacificată și, după cum susține Netanyahu, predată Autorității Palestiniene.

Dar ce ar putea face Autoritatea Palestiniană cu această bucată de teritoriu distrusă aproape în totalitate, lipsită pentru mulți ani de orice fel de infrastructură și de mijloace elementare pentru hrană, adăpost și asistență sanitară? Este o întrebare-cheie la care autoritățile israeliene trebuie să răspundă.

Mai este nevoie de răspuns și la altă întrebare: ce garanții există că, după ofensiva militară generalizată a Israelului, situația se va stabiliza și nu va fi declanșat un război de gherilă urbană la care ar putea participa nu doar Hamas – care va fi sau nu lichidată în întregime – ci și populația civilă, care se simte ostracizată și neprotejată, pierzând un număr imens de vieți și suferind răni ireversibile?

Ce garanții există că acestui război, în noua sa etapă, i se va putea pune capăt și că Hamas – încă prezentă în Gaza, în teritoriile controlate de Autoritatea Palestiniană și în întreaga lume – va fi anihilată și nu va continua să reacționeze prin mijloacele care îi sunt specifice, evident cu sprijinul vechilor săi sponsori?

Guvernul Netanyahu are toate motivele să continue până la capăt războiul în care a fost angrenat. Însă întrebarea-cheie rămâne: au fost evaluate corect, în întreaga lor amploare și gravitate, consecințele? Și până unde Statele Unite, prin administrația Trump, sunt dispuse să se implice?

Sper că nu își mai face nimeni iluzii, precum cele enunțate la un moment dat de Donald Trump, cum că Fâșia Gaza ar putea fi transformată, în viitorul previzibil, într-un fel de Coastă de Azur.