În continuarea rubricuței de astăzi, babetele cele hâtre vă prezintă una nouă despre același vechi Arăgăzel Pompa. Zâlele trecute, cel mai agramat fost șăf de giudeț a vrut să se bage iarăși în samă cu o discuție despre o iluzorie autostradă. Numai că, după câteva minute, tătă lumea din sală și-a cam dat sama că Arăgăzel nu are nici în clin, nici în mânecă cu autostrada. La un moment dat, endevidu’ s-a cam simțit cu musca pe căciulă, dându-și sama că bate câmpii cu grație, așa că l-a lăsat pe perfectul Bogdănel Cojoc să bâiguiască pe tema asta. De-a lungul timpului, babetele s-au tot întrebat, așa, retoric, oare cum agiung unii să conducă diferite enstetuții, în condițiile în care, într-o lume normală, nu ar trebui să fie lăsați nici să șteargă ciubotele… Din păcate, societatea în care trăim a încurajat inversarea valorilor și i-a adus pe unii ciobănași de la Cuca-Măcăii, la oraș. Nu a fost de agiuns: aceeași țărănuși analfabeți au fost puși să dicteze peste alții care, de bine, de rău, măcar știu limba română. E trist, dar adevărat! În lumea aiasta în care trăim, contează doar lovelele, din câte se pare… Așa au agiuns tăți țărănușii și tăte coorvele să se dea ceea ce nu sunt și nici nu vor fi vreodată!