Cand este vorba de structuri care cuprind substantive care denumesc nume de functii sau de profesii, precum cele din titlul articolului, asociate femininului doamna – “Doamna director”/”doamna directoare”, “doamna presedinta”/”doamna presedinte”, “doamna ministra”?”doamna ministru” etc. – chiar si parerile lingvistilor sunt impartite in privinta folosirii formei de masculin sau feminin.
De exemplu, George Pruteanu, in diversele articole publicate, ca si in celebra emisiune din anii ’90 – Doar o vorba sa-ti mai spun – aprecia ca, in cazurile in care exista o forma de feminin frecvent utilizata, e firesc ca aceasta sa fie folosita – de exemplu, doamna directoare, doamna presedinta, doamna inginera. In alte cazuri, formele feminine au aparut mai tarziu sau sunt mai putin utilizate, par artificiale si, in aceste situatii, este bine sa se conserve forma de masculin – doamna ministru, doamna prefect etc.
In mod asemanator, Rodica Zafiu, prof.dr. la Facultatea de Litere, din cadrul Universitatii Bucuresti, observa ca, daca in alte limbi (engleza, franceza) utilizarea frecventa a formelor de feminin pentru profesii si functii este generata si de accentuarea militantismului feminist, in limba romana se manifesta tendinta inversa, de folosire a masculinului, in toate cazurile, pentru ca pare mai « oficial » si mai politicos, in timp ce formele feminine ar tine, mai degraba, de registrul familiar. Cu toate acestea, si prof. dr. Rodica Zafiu sustine necesitatea utilizarii formelor firesti, impuse de uzul limbii – doamna directoare, doamna profesoara, doamna inginera etc., si, in niciun caz, excese de felul domnisoara student, doamna ministresa etc.
Asadar, concluzia ar fi ca sunt admise ca fiind corecte ambele forme (de masculin si de feminin) in multe cazuri – “doamna director”/”doamna directoare”, “doamna presedinta”/”doamna presedinte”, “doamna ministra”/”doamna ministru”, “doamna inginer”/”doamna inginera”, doamna profesoara/doamna profesor etc. – si ca optiunea pentru una sau alta dintre forme ramane la latitudinea celui care o utilizeaza (putandu-se, eventual, imprima o nota mai politicoasa/oficiala, prin forma de masculin). In unele cazuri, exista si forme incorecte (neadmise de normele lingvistice), de exemplu, se poate spune doamna doctor (o forma de adresare mai sobra), doamna doctorita (familiar), dar doamna doctora este gresit.
In privinta ortografierii cu majuscula sau cu minuscula, trebuie precizat ca, in interiorul unui enunt, denumirile de functii/profesii se scriu cu litera mica (ministru, prefect, profesor, doctor, director etc.), dar numele complete de functii se scriu cu litera mare (de exemplu, Ministrul Afacerilor Externe). In formulele de adresare (din corespondenta oficiala, cereri etc.), primul cuvant se scrie, obligatoriu, cu litera mare, iar functia se poate scrie si cu majuscula si cu minuscula – Doamna Director (Directoare)/Doamna director (directoare), Doamna Presedinte (Presedinta)/Doamna presedinte (presedinta) etc.
sursa: destepti.ro