Cum intră SARS-CoV-2 în creier și vă distruge simțul mirosului și gustului

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Unul dintre indicatorii timpurii ai iminentei infecții cu SARS-CoV-2 este pierderea bruscă și completă a mirosului și a gustului. Adesea, aceste simptome persistă mult timp după ce infecția a fost aparent eliminată. Cum ar putea un virus ca acesta să intre în sistemul nervos și de ce sistemul olfactiv / gustativ este atât de afectat? Cum intră SARS-CoV-2 în creier și vă distruge simțul mirosului?

Într-un articol publicat recent, Francis Collins descrie cercetări care sugerează că numeroasele simptome neurologice ale COVID-19 ar putea fi explicate prin inflamația răspândită a corpului și leziunile asociate ale vaselor de sânge, mai degrabă decât prin infecția țesutului cerebral în sine. Acest lucru nu ne spune prea multe despre motivul pentru care mirosul este o victimă atât de frecventă. Mai mult, majoritatea pacienților autopsiați erau vârstnici și aveau comorbidități semnificative, mulți aparent murind „cu COVID-19”, mai degrabă decât din cauza acestuia. Dar faptul ca vreunul dintre ei si-a pierdut efectiv mirosul a ramas nedocumentat, potrivit Medical Xpress.

Cum intră SARS-CoV-2 în creier și vă distruge simțul mirosului și gustului?

Cercetatorul subliniază că, în noile cercetări din Journal of Experimental Medicine, autorii au găsit unele dovezi imunohistochimice ale SARS-CoV-2 în creier. În special, anticorpii împotriva proteinei spike au sugerat că SARS-CoV-2, sau cel puțin părți din aceasta, pot infecta neuronii cortexului cerebral. Autorii au descoperit, de asemenea, că, atunci când au infectat organoizi de creier uman și șoareci umanizați care supraexprimă o formă umană de receptor ACE2, au putut detecta ARNm viral prin qPCR în celulele neuronale. Pentru șoareci, virusul a fost introdus fie pe cale intranazală, fie prin injecție directă în ventriculii cerebrali. Folosind microscopia electronică, aceștia ar putea identifica, de asemenea, particulele virale înmugurite din reticulul endoplasmatic al gazdei și, de asemenea, documenta moartea celulară semnificativă.

Alți cercetători au descoperit că ACE2 se exprimă mai degrabă în celulele de sprijin, celulele stem și celulele perivasculare decât în ​​neuroni. În special, așa-numitele celule sustentaculare ale epiteliului olfactiv și pericitele din interiorul bulbului olfactiv s-au dovedit a avea ACE2 abundent. Autorii concluzionează apoi că infecția celulelor non-neuronale este cauza probabilă a anosmiei și a altor tulburări ale percepției mirosului.

În mod similar, în alte cercetări care utilizează un sistem de cultură celulară care modelează bariera hematoencefalică, cercetătorii au descoperit că proteina SARS spike traversează ușor această barieră și infectează celulele endoteliale care acoperă vasculatura cerebrală. Neuroinvazie mai generalizată a fost găsită in vivo ca urmare a inflamației difuze și a ischemiei secundare leziunilor vasculare.

Medicamente care ar putea ajuta la restabilirea mirosului sau gustului

Cel mai probabil, avem de-a face cu un monstru foarte ciudat, cu o precizie nevăzută până acum, asemănătoare unui laser, în atacul asupra simțurilor noastre. Deși nu am fost martorii unui virus cu această proclivitate, virologii sunt destul de familiarizați cu o serie de viruși cu alte particularități specifice. De exemplu, atât virusul rabiei, cât și virusul poliomielitei au acces la neuronii motori somatici din măduva spinării.

În căutarea continuă de indicii, următorul pas ar putea fi să ne întrebăm dacă există medicamente care ar putea ajuta la restabilirea mirosului sau gustului și cum funcționează de obicei aceste medicamente. În unele cazuri, o terapie combinată de steroizi, precum dexametazona și teofilina, părea să ajute la recuperarea funcției. Ambele par a fi necesare deoarece cel puțin un pacient care a încetat să mai ia teofilin și-a pierdut din nou simțul mirosului. A fost recuperat doar atunci când teofilina a fost reluată. Pentru cazurile de anosmie totală care implică și distorsiuni olfactive severe și chiar halucinații, dozele mici de haloperidol antipsihotic conferă o ameliorare semnificativă. Alte cercetări de ultimă oră sugerează că anosmia ar putea fi remediată eficient cu un spray nazal cu fluticazonă steroid, în timp ce disgeuzia poate fi depășită cu pastă orală de triamcinolonă.

Deși s-a demonstrat că unele tipuri de neuroni exprimă niveluri scăzute ale receptorilor ACE2 pentru proteina SARS-Cov-2, posibilă coexpresie a altor proteaze importante sau a altor cofactori ai receptorilor, precum TMPRSS2 sau Neuropilin-1, rămâne să fie analizata.