Cum se manifestă o tahicardie ventriculară? Află dacă poate să dispară de la sine!

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

O tahicardie ventriculară reprezintă o tulburare gravă a ritmului cardiac caracterizată prin bătăi rapide și anormale ale inimii, care își au originea în ventriculele cardiace. Această afecțiune apare atunci când impulsurile electrice anormale din ventricule perturbă ritmul normal al inimii, determinând o frecvență cardiacă de peste 100 de bătăi pe minut.

Severitatea simptomelor variază în funcție de durata episodului și de capacitatea inimii de a pompa sângele către organism. Tratamentul include medicamente antiaritmice, cardioversie electrică sau implantarea unui defibrilator cardiac, în funcție de cauza și severitatea afecțiunii.

Cum se manifestă o tahicardie ventriculară?

Tahicardia ventriculară poate dura câteva secunde sau minute și poate pune viața în pericol dacă nu este tratată prompt. Aceasta se manifestă în diferite forme, fiecare cu particularitățile distincte în ceea ce privește durata, mecanismul de apariție și impactul asupra funcției cardiace.

Simptomele care apar la tahicardie ventriculară pot fi foarte variate, de la simple palpitații, amețeală, bătăi rapide, slăbiciune și astenie până la stare de leșin și sincopă cu pierderea cunoștinței. Tahicardia paroxistică ventriculară definește, din punctul de vedere al terminologiei, apariția și dispariția bruscă, în timp de tahicardie ventriculară susținută este caracterizată o durată mai mare de 30 secunde a acesteia.

În cazul în care mușchiul cardiac este sever afectat și „slăbit” sau tahicardia este extrem de rapidă, de exemplu peste 200-250/min, atunci apare un debit cardiac atât de mic încât tensiunea arterială se prăbușește: tahicardie ventriculară fără puls.

Tahicardia ventriculară cu puls întâlnim atunci când pulsațiile inimii sunt suficiente de puternice, încât mențin o tensiune arterială măsurabilă, debitul cardiac este suficient, încât pacientul nu își pierde cunoștința.

Există multe forme de tahicardie ventriculară, gravitatea fiind dată de capacitatea inimii de a susține funcții vitale în timpul acestei aritmii. Cu cât mușchiul cardiac este mai afectat ca structură și cu cât tahicardia este mai rapidă, cu atât este mai gravă situația. Cele mai întâlnite tahicardii ventriculare sunt cele care apar în infarctul miocardic, boala cardiacă ischemică, diferite boli structurale cardiace.

Ce tratament este recomandat

Tratamentul tahicardiei ventriculare poate fi medicamentos (medicamente antiaritmice) sau intervenţional. Trebuie înţeles că tratamentul general al bolii structurale cardiace respectiv al insuficienţei cardiace are rol însemnat în prevenirea aritmiei sau agravarea acesteia.

Medicamentele antiaritmice urmăresc modificarea proprietăţilor electrice ale celulelor miocardice în încercarea de a modifica spre bine contextul electric și a micșora numărul, dacă nu elimina episoadele. Cel mai importat tratament este ablaţia prin curent de radiofrecvenţă: procedura invazivă prin care cu ajutorul unei sonde (cateter) se urmărește eliminarea definitivă a circuitului sau focarului răspunzător de tahicardie ventriculară.

Tratamentul tahicardiei ventriculare prin implant de defibrilator cardiac are că scop administrarea de către dispozitiv a unui șoc electric pentru a elimina temporar aritmia care este atât de rapidă sau gravă încât pune în pericol viața pacientului în absenţa unei intervenţii prompte din partea aparatului în câteva zeci de secunde.

Este un tratament salvator la purtător până când pacientul ajunge la spital sau la cardiolog, de aceea este recomandat în cele mai multe cazuri. Tahicardia ventriculară poate fi extrem de periculoasă, mai ales dacă este susținută și netratată.