Cum se scrie corect: „vom” sau „v-om”? Când trebuie să folosim cratima?

Cum se scrie corect: „vom” sau „v-om”? Ce trebuie să reținem este că forma corectă, în majoritatea covârșitoare a situațiilor, este „vom”, scris legat, fără cratimă. Aceasta reprezintă auxiliarul folosit pentru formarea timpului viitor la persoana întâi plural: „Vom merge”, „Vom învăța”, „Vom face tot ce este necesar”.

Cum se scrie corect: „vom” sau „v-om”? Una dintre cele mai frecvente nelămuriri legate de scrierea corectă în limba română privește forma „vom” și presupusa variantă „v-om”. Pentru mulți vorbitori, cratima rămâne o sursă constantă de ezitare, mai ales atunci când este vorba despre forme verbale scurte, care par să fie compuse din mai multe elemente.

Cum se scrie corect: „vom” sau „v-om”?

Din punct de vedere gramatical, „vom” este o formă flexionată a verbului „a vrea”, care, în structura viitorului, și-a pierdut sensul lexical de bază și funcționează ca auxiliar.

Originea acestei forme ne ajută să înțelegem de ce se scrie legat. În limba română veche, viitorul se forma cu ajutorul verbului „a vrea”, urmat de infinitivul scurt al verbului de conjugat. Astfel, construcții precum „vreau a face”, „vrei a merge”, „vrem a spune” au evoluat, în timp, prin contragere și gramaticalizare, la formele actuale „voi face”, „vei merge”, „vom spune”. Procesul a presupus sudarea auxiliarului în structura fixă a timpului viitor, ceea ce explică de ce „vom” nu se mai percepe ca o combinație între „v” și „om”, ci ca un cuvânt de sine stătător, cu statut clar în sistemul verbal.

Forma „v-om”, cu cratimă, este considerată corectă doar în situații foarte rare, când avem de-a face cu o inversiune specifică limbajului popular sau arhaic, de tipul „V-om fi greșit noi”, echivalent cu „Om fi greșit noi” sau cu o formulare precum „Poate că am fi greșit noi”. În astfel de contexte, cratima marchează alipirea unei forme reduse a auxiliarului la un element precedent, însă această construcție este puțin utilizată în scrisul contemporan standard. Din acest motiv, în majoritatea textelor formale sau academice, „vom” se scrie simplu, fără cratimă.

Când și de ce se folosește cratima?

Confuzia apare adesea prin analogie cu alte situații în care cratima este obligatorie. De exemplu, în structuri precum „v-am spus” sau „v-a trimis”, cratima leagă pronumele personal neaccentuat „v-” de auxiliarul „am” sau „a”. Aici, cratima are rolul de a marca rostirea într-o singură unitate fonetică a două elemente gramaticale distincte. În cazul lui „vom”, însă, nu avem două cuvinte diferite, ci o singură formă verbală, ceea ce face inutilă și incorectă folosirea cratimei.

Greșeli similare apar și în cazul formelor „va” și „v-a”. Mulți scriu „v-a merge” în loc de „va merge”, confundând auxiliarul de viitor „va” cu structura formată din pronumele „v-” și auxiliarul de perfect compus „a”, ca în „v-a spus”. Diferența este una gramaticală clară: „va” este o formă unică, parte a viitorului, în timp ce „v-a” este o combinație între două cuvinte distincte, care trebuie unite prin cratimă. O altă confuzie frecventă se întâlnește între „s-a” și „sa” sau între „l-a” și „la”. În toate aceste cazuri, cratima marchează prezența unui pronume personal atașat unui verb auxiliar, în timp ce formele fără cratimă sunt fie adjective posesive, fie prepoziții.

Cum se scrie corect: „vom” sau „v-om”? Problema cratimei ține, așadar, de înțelegerea structurii gramaticale a enunțului. Atunci când recunoaștem că „vom” este auxiliar de viitor provenit din verbul „a vrea” și că funcționează astăzi ca un cuvânt independent, devine clar de ce se scrie legat. În schimb, când identificăm două elemente distincte, precum un pronume și un auxiliar, știm că trebuie să folosim cratima.