Daniel Balaş dă de pământ cu tradiţiile ortodoxe. Ce spune fostul preot despre parastase: „Nu ajută decât la şmecherie”

Fostul preot Daniel Balaş spune că ritualurile făcute după moartea unei persoane nu-i ajută cu absolut nimic sufletul. Într-un clip postat pe Facebook, fostul preot povesteşte ce s-a întâmplat pe vremea când era paroh în localitatea constănţeană Ivrinezu Mic.

„Am ajuns la cimitir, am crezut că e nunta: cearşaf alb pe mormânt, lumânări d-alea groase de ceară curată, podoabe, crucea împodobită cu zorzoane, zorzonele, lume multă pe la mormânt. Mi-am făcut acolo slujba parastasului, circ, vin spumant, am dat cu vinul ăla pe mormânt, îmi lăsase gura apă.

M-am dus acasă, în faţa porţii nişte boschetari rupţi de beţi: Parinte, ai cam întârziat, dacă mai stăteai mult, cred că muream de foame. Zic: Ei, aşa sunteţi morţi de beţi. N-are nimic, staţi aici la uşă că vine eu şi vă aduc de mâncare, dacă e vă şi mestec.

Am intrat în curte, mese peste mese, un meniu de nici restaurantele de lux nu au. Sfinţesc mâncarea că altfel ţi se duce pe beregata ailaltă mâncarea dacă nu o sfinţeşte popă. Apoi mă baga baba în casă că are mobilă de sfinţit: Dau mobila asta de pomană, părinte, pentru sufletul lui, costumele astea noi le dau de pomană la băieţii ăia de afara. Zic: La boschetarii ăia de la poartă?. Ei, părinte, sunt şi ei amarati.

Le-am dat cu tămâie, cu busuioc, ca să le meargă bine la boschetari, cred că ei erau fericiţi cu o damigeană de vin nu cu costumele scumpe de la baba.

Şi-mi întinde baba un prosop frumos, cred că avea şi fir de aur în el:

„Parinte, luaţi de-aici, deşi nu prea meritaţi, îs cam supărată pe dumneavoastră că aţi întârziat. Mi-a sărit muştarul. Zic: Ia fii atentă! Pentru ce toată fala asta aici? Pentru cine? Ai avut vreo relaţie bună, l-ai făcut pe moş să se simtă atât de bine cum îi faci pe boschetarii ăştia şi pe toate neamurile? Cred că moşu’ nu a văzut restaurant toată viaţa lui, dar ai fi fost în stare să faci parastasul la cel mai şmecher restaurant din Constanta. Toate astea pentru cine?

E doar fală şi mândrie. Astea nu ajuta decât la şmecherie. Doar la romani vezi, să te lauzi că ai dat tu mobilă, că ai dat haine. Că văd că chemi toată lumea ca să vadă ce mobila dai tu. Te plimbi cu costumele astea de 20 de minute pe-afară. Moşu’ a văzut haine noi cât timp a stat la matale în casă? Cât timp aţi fost împreună, i-ai cumpărat un costum din pensie, să se strângă toţi copiii, i-ai făcut vreo zi onomastică în toţi anii cât a trăit pe pământul ăsta cu toate neamurile?

Că văd că toţi s-au îngrămădit acum la masă. Sunt şi nepoţi, şi nepoţei. Şi aia care l-au înjurat în sat, şi aia care l-au bârfit, că au venit toţi la păpica acum. Stai liniştită că nu te iubeşte nimeni, iar matale eşti fericită că ai fala’.

‘Parinte, îmi stă inima’. ‘De mândrie nu îţi mai sta inima.

L-aţi înjurat toată viaţa, l-aţi băgat în pământ. Spune-mi şi mie, l-ai dus în vreo vacanţă? Ţi-ai permis toată viaţa, împreună cu copiii şi cu nepoţii, să-i luaţi, să-i faceţi ceva să fie fericit şi bucuros? Daţi acuma să vă ştie tot mapamondul’.

Şi între timp am pus mâna pe o sticlă de vin de pe masă. Şi întreb: ‘Nepotii şi copiii, care sunteţi aici?’ Şi un nepot de-acolo de la uşa zice: ‘Eu sunt nepot’. Bai, ia fii atent: I-ai luat vreun vin lu tac-tu mare de când eşti tu mic până acum, când ai venit pe la el, de ziua lui sau să-i dai un vin la oraş să se simtă bine?

Nu.‘A, dar acum daţi la boschetarii ăia de afară. Ia uite neamurile. Aţi venit, mă, să-i uraţi la mulţi ani cât timp a trăit, că văd că acum la cimitir plângeţi toţi să nu zică baba asta ceva?’ Niciunul nu mai zicea nimic în casă, m-au văzut aşa, zic taci din gură că iese cu bătaie.

Am ieşit afară, zic taci din gură că îi iau pe mâncăii ăştia care au venit toţi aici cu ‘Dumnezeu să-l ierte’.

Zic: Alo, ce faceţi aici? ‘Ce să facem, părinte, şi noi la masa’. ‘A, şi voi la masă. Dar, zic, cât timp a trăit nea Niculita aţi venit p-aici să-i uraţi La mulţi ani, aţi venit să-i aduceţi un tort, l-aţi chemat la masă, că poate v-o fi ajutat şi el?’ O linişte totală în curte, nu se mai auzea musca. Şi-aşa aş striga în gura mare pe la toate parastasele„, povesteşte revoltat fostul preot Daniel Balaş.