De ce ortodocșii cinstesc Sfânta Cruce? Părintele Calistrat Chifan: „Este singurul lemn din Rai adus pe pământ, care face legătura între pământ și cer” – VIDEO

De-a lungul timpului, multe persoane s-au întrebat de ce ortodocșii cinstesc Sfânta Cruce. Ei bine, potrivit părintelui Calistrat Chifan, aceasta este alcătuită din trei tipuri de lemn din Rai, care fac legătura între pământ și cer.

Sfânta Cruce este, în același timp, „semnul lui Hristos” și al creștinismului. După Sfânta Scriptură, crucea este „semnul Fiului Omului”: „Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului” spune Mântuitorul însuși (Matei 24, 30).

Stirile PROTV

Românul care și-a ucis iubita în mașină a atras-o într-o capcană. „Ea l-a crezut, a luat fetița, dar s-a terminat tragic”

RomaniaTV

Wow! Cristela Georgescu, în costum de baie în zăpadă, imagini necenzurate cu "Prima Doamnă!

De asemenea, crucea este și semnul creștinului. Descoperind iubirea lui Hristos, ea trebuie să reveleze și iubirea oamenilor ca răspuns și chemare. Sfânta Cruce reprezintă, astfel, semnul schimbului de iubire între Dumnezeu și creștini. Hristos nu se rușinează de crucea Sa, fiindcă a mântuit omenirea prin ea, i-a iertat păcatele și i-a arătat cea mai înaltă iubire a Sa față de toți oamenii. De aceea în Sfintele Evanghelii, se vorbește deopotrivă de „Crucea lui Iisus“ și de crucea celui ce-L urmează pe Iisus. Crucea este semnul și locul în care oamenii se întâlnesc cu Iisus.

De ce ortodocșii cinstesc Sfânta Cruce? Părintele Calistrat: „Acest lemn din care a fost făcută Sfânta Cruce are și el o mică istorie”

Părintele Calistrat a explicat că lemnul din care a fost făcută Sfânta Cruce are o mică istorie. Potrivit tradiției creștine, aceasta a fost lucrată din trei feluri de lemn: cedru, chiparos şi măslin sau chiparos, ulm şi merişor. Acest lucru se întemeiază pe următoarea profeţie: „Mărirea Libanului, chiparosul, ulmul şi merişorul la tine vor veni, cu toţii laolaltă, ca să împodobească locaşul cel sfânt al Meu, şi Eu voi slăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele” (Isaia 60, 13). Acest „loc” unde se odihnesc picioarele Domnului a fost interpretat ca fiind postamentul de la baza Sfintei Cruci.

„Aici este și o controversă cu care noi ne luptăm, luptă duhovnicească, nu luptă cot la cot, războaiele religioase nu aduc niciun beneficiu nimănui. Noi trebuie să plecăm de la apostolul Pavel. Am să aduc întâi câteva argumente, pentru care noi trebuie să avem puterea Sfintei Cruci asupra noastră. Apostolul Pavel, cel mai îndreptățit din toți spune așa: „Nu-mi este a mă lăuda decât numai în crucea Domnului meu.” Noi, în acatistele vechi, de demult, găseam scris „bucură-te lemn fericit”. De ce lemn fericit? Pentru că acest lemn din care a fost făcută Sfânta Cruce are și el o mică istorie.

Dacă ați fost vreodată în Ierusalim, imediat când se traversează spre Betleem, pe partea dreaptă se numește așa Biserica Crucii, ea este georgiană. În acea biserică este locul unde a crescut copacul sădit de Lot cu cele trei semințe aduse din Rai. Măslinul este din Rai, nu este pom pământesc, cedrul este pom din Rai și pinul este pom din Rai. ”, a povestit părintele Calistrat Chifan la BZI LIVE.

Părintele Calistrat: „Cele trei semințe au fost puse toate la un loc”

Cele trei semințe de măslin, de cedru și de chiparos, trimise din Rai de Îngerul Domnului lui Avraam, au fost plantate toate la un loc. În felul acesta, a crescut un copac cu trei brațe: un braț era de cedru, unul era de chiparos și unul de măslin. Acesta poartă numele de copacul Sfintei Cruci.

„Când Avraam era bătrân, Îngerul Domnului a trimis trei semințe: de măslin, de cedru și de chiparos și a spus: „Astea să le plantezi și să ai grijă de ele”. Cele trei semințe au fost puse toate la un loc și, în special, acolo unde a fost pusă sămânța, a ieșit un copac cu trei brațe: un braț era de cedru, unul era de chiparis și unul de măslin. Și acela se numește copacul Sfintei Cruci. Având nevoie lucrătorii la templu, ei nu au ținut cont de acel copac (s-a înmulțit, nu a rămas doar unul) și l-au tăiat, că le trebuia la templu. Multă vreme, când îl măsurau jos era bun, când îl puneau sus era mic. Și atunci, meșterii să nu mai piardă vremea, l-au abandonat.”, a adăugat duhovnicul.