De ce să nu povesteşti altuia despre necazul tău

Povestindu-i altuia necazul tău nu faci altceva decât să îi dai prilej să te discute şi să râdă! Toate problemele personale pe care le avem fiecare şi pe care le-am discutat cu duhovnicul, nu cu naşa, nu cu vecina, nu cu mătuşa, nu cu prietena…

Pentru că ajungi într-o zi să spui „Vai cât am investit şi m-a trişat!”, dar nu e vina ei, e vina ta! „Vai cât suflet am pus şi m-a vândut!”…astea sunt prostii omeneşti! Tu, încrederea totală şi inima totală trebuie să i-o dai lui Dumnezeu!

Stai şi vorbeşte cu Maica Domnului la icoana şi dacă nu îţi răspunde ea nimic, răspunsul îţi vine singur în minte! Tăcerea icoanei şi a Maicii Domnului în faţa ta când te vaiţi de greutasi, este de fapt răspunsul la problemele tale! Taci şi te roagă!

***Vi s-a întâmplat vreodată să întâlniţi persoane care vă spun lucruri simple…

” – Măi, dar eu te ştiam pe tine o fată simplă, elegantă, cocheta, frumoasă … Ce ai păţit de ai luat-o pe latura asta aiurea cu biserica?”

Sunt cazuri când unii chiar o iau aiurea cu biserica! Pentru că unii au crezut că biserica este o portiţă de salvare şi au uitat că trebuie să mai fie şi umani! Dacă stai la biserică nu iei salariu, iei împărtăşanie! Trebuie să munceşti ca să trăieşti!

La biserică vii două ore la Sfânta Liturghie, dar în rest trebuie să te ancorezi în realitateatea vieţii, după proverbul care spune aşa:

„Cereţi şi vi se va da, bateţi şi vi se va deschide, căutaţi şi veţi afla!”… căci „Înmulţirea Pâinilor” în pustie, a fost o sigură dată nu în fiecare zi!

– În momentul în care ajungem la cunoaşterea de sine nu mai suntem orbi!

– Cu ce măsură dai cu aceea primeşti!

– Trebuie să-L cunoaştem pe Dumnezeu aşa cum trebuie nu aşa cum vrem!