Deputatul Petru Movilă: Trăiască România Mare, trăiască 4 iunie, Ziua Tratatului de la Trianon

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Deputatul ieşean Petru Movilă a postat, pe o reţea de socializare, un mesaj în care îşi explică votul referitor la declararea zilei de 4 iunie a Zilei Tratatului de la Trianon.

Deputatul PMP va vota, ori de câte ori legea va reveni în Parlament pentru că România are nevoie de o zi în care să se recunoască importanta Tratatului de la Trianon.

Petru Movilă: Trăiască România Mare, trăiască 4 iunie, Ziua Tratatului de la Trianon

”’4 iunie, indiferent dacă există o lege sau nu, este o sărbătoare importantă, majoră pentru România. La 4 iunie 1920, prin Tratatul de la Trianon, s-au stabilit granițele României actuale. În articolele 26 şi 45 ale Tratatului se prevede clar limita granițelor României mari.

Am votat proiectul de lege care prevede ca ziua de 4 iunie este ziua Tratatului de la Trianon, prin care se pune accentul clar pe importanța acestei zile pentru România. Îl voi vota ori de câte ori va reveni în Parlament, pentru că trebuie să ne cunoaştem, să ne sărbătorim şi să ne cinstim istoria şi inaitasiii.

Sunt profund mâhnit şi supărat de faptul că Președintele Iohannis a atacat la CCR această lege votata de Parlament, o lege a românilor pentru romani, indiferent unde se afla aceştia, dar şi pentru toți vecinii şi ţările care au fost anexate şi exploatate de imperiul Austro-Ungar.

Este de necrezut. Am avut regi, regine care nu erau de origine româna, dar au sfârşit prin a fi mai români decât mulți din cei care spun că sunt români. Trăiască România Mare, trăiască 4 Iunie, Ziua Tratatului de la Trianon.” declara Petru Movilă, deputat PMP Iaşi.

Ziua Tratatului de la Trianon”, trimisă la CCR de Klaus Iohannis

Președintele Klaus Iohannis a sesizat Curtea Constituțională a României cu privire la legea prin care ziua de 4 iunie este declarată „Ziua Tratatului de la Trianon”, a transmis Administrația Prezidențială, vineri, într-un comunicat.

Șeful statului spune că legea are un „caracter pur enunțiativ, fără ca obiectul legii să fie determinat în mod clar”.

În sesizare se mai arată că nu era nevoie de o lege în acest sens, care nici nu are caracter normativ, ci se putea face „o simplă declarație” de către Parlament.