Cazurile de depresie și de anxietate în rândul copiilor au crescut dramatic. Acest lucru este cauzat de faptul că mediul în care sunt obligați să crească este unul ostil. Cei mici se confruntă cu stres încă de la o vârstă foarte fragedă, însă cea mai mare problemă este că părinții nu știu cum să gestioneze această situație
Specialiștii trag un semnal de alarmă, pentru că, atunci când un copil se prezintă la psiholog, acesta observă că problema este, de fapt, la părinte. Cel mic este o consecință a comportamentului părintelui, de cele mai multe ori al mamei, astfel că, dacă aceasta este anxioasă, agitată sau depresivă, caracteristicile se vor regăsi și la copil.
Un loc dur pentru cei mici
:format(webp)/https://bzi.ro/wp-content/uploads/2023/08/depresie-copil-1.jpeg)
Depresiile acestora sunt tăcute, pentru că frica de exprimare și cea de eșec este mare, aceștia fiind influențați de cele mai multe ori de comportamentul părintelui
Mecanismele de luptă împotriva stresului sunt mai puțin dezvoltate la copii, din acest motiv, cei mici sunt mai predispuși la depresie. Depresiile acestora sunt tăcute, pentru că frica de exprimare sau cea de eșec este mare, fiind influențați, de cele mai multe ori, de comportamentul părintelui.
„Ei văd, simt și absorb tot ceea ce este în jurul lor. Emoțiile adulților și acțiunile acestora sunt transferate către copil. Trebuie să le fim aproape și să fim prezenți în viețile lor. Toate sarcinile pe care le au aceștia le realizează pe fond de stres. Mecanismele de luptă contra stresului sunt mai puțin dezvoltate la copii. Primele semnale de depresie în cazul copiilor mici sunt dorința de refugiere manifestată prin închiderea în cameră”, potrivit psihologului Irina Mitrea.
Greșelile din comportamentul părinților sunt absorbite de copii
:format(webp)/https://bzi.ro/wp-content/uploads/2023/08/depresie-copil-2.jpeg)
Psihologii trag un semnal de alarmă, pentru că atunci când un copil se prezintă la psiholog, acesta observă că problema este de fapt la părinte
Greșelile părinților se reflectă în comportamentul copiilor. Expunerea la violență în familie îi face pe micuți agresivi, chiar dacă ei nu sunt neapărat victime, ci doar martori. Chiar dacă în cele mai multe case nu este vorba de agresivitate fizică, totuși, certurile frecvente sau conflictele dintre apropiați îi pot marca. Atâta timp cât adulții din jurul lor nu sunt în stare să-și stăpânească emoțiile negative, mânia și frustrarea, nici copiii nu o vor face.
„Să fii psihologul unui copil este mai ușor, pentru că cei mici nu au cenzură și poți avea accept la sufletul lor fără niciun fel de obstacol. Mai mult decât atât, înainte de a lucra cu copilul ne uităm la părinți. În practica mea, așa am procedat, am chemat copilul împreună cu cei doi părinți sau cu unul din părinți, dacă aceștia sunt divorțați, și de fiecare dată am identificat problema la părinte și nu la copil.
Copilul este o consecință a comportamentului mamei în special. Copilul ar trebui să vină periodic la un psiholog pentru a-i forma o igienă psihică, pentru că atunci când sunt mici se imprimă mult mai ușor anumite abilități psihice, anumite abilități de a traversa o situație dificilă, de a face față eșecului, de a interpreta eșecul în termeni constructivi și sănătoși pentru că, din punctul meu de vedere, nu există eșec, ar trebui să există doar dorința de a îmbunătăți lucrul respectiv. Comportamentul mamei se reflectă în cel al copilului. De multe ori, le spun mamelor să nu aibă încredere în ceea ce spun eu și să facă acest experiment.
Să facă eforturi să-și îmbunătățească starea psihică și să constate evoluția copilului și reversul, să fie mai triste, mai apatice și să constate singure cum copilul preia din acea stare, cum stagnează în funcție de starea psihică a mamei. Însă acest lucru depinde de nivelul de înțelegere al fiecărei mame”, declară Simona Luncanu, psihologul clinician principal în cadrul Maternității „Cuza Vodă” din Iași.