Dezintegrarea PNL

În urmă nu cu multă vreme, când războiul liberalo-liberal era în toi, ajungeam la concluzia că, la sfârșit, PNL va ieși nu întărit, ci slăbit. Și am presupus, făcând de mai multe ori public acest lucru, că indiferent care va fi „echipa câștigătoare”, PNL s-ar putea dezintegra. Asta s-a și întâmplat. Lovitura pe care Klaus Iohannis, prin Florin Cîțu, i-a aplicat-o lui Ludovic Orban, s-a dovedit a fi una de bumerang.

În acest moment, PNL se mișcă exclusiv inerțial. Încă mai are la Palatul Victoria un premier, care este mai mult un obiect decorativ ținut la fereastră. Pentru a arăta populației că, de bine de rău, țara e guvernată. Dar, indiferent ce se întâmplă în zilele următoare, acest Guvern este castrat. E ineficient. Nu convinge pe nimeni. Nu se bucură de niciun fel de credibilitate. Iar Florin Cîțu, de pe cai mari, este pe cale să aterizeze în șanț.

Rând pe rând, acoliții lui Florin Cîțu îl părăsesc. Și se mișcă în mod buimac. Pentru că nici în căruța lui Ludovic Orban nu le vine să se întoarcă după ce l-au trădat. Ludovic Orban, după ce a fost debarcat de la conducerea PNL, a reușit să dovedească că poate strânge în jurul său o parte dintre liberali. Deocamdată mică. Dar suficientă pentru a decupla partidul din priza în care l-a băgat Klaus Iohannis, forțând Constituția. Și, iată, s-a ajuns în situația în care PNL, care ne tot amețea că joacă cu toate opțiunile pe masă, nu prea mai are opțiuni.

În acest moment PNL, o știe tot românul, nu mai poate rămâne la guvernare, decât agățându-se cu disperare de PSD. De partidul pe care ani de zile l-a taxat drept „ciuma roșie”. El nu mai poate face o altă majoritate stabilă. Pentru că Ludovic Orban i-a smuls o parte dintre parlamentari și a creat o masă critică, pe care o va utiliza împotriva lui Cîțu. Refacerea alianței cu USR, indiferent câte broașe ar înghiți unii și alții, nu asigură viitoarei guvernări o majoritate stabilă. Cât privește dependența din ce în ce mai mare a PNL de PSD, este utilă precizarea că, dacă o alianță la vârf e posibilă, o alianță la bază e imposibilă. Iar dacă ar fi forțată, ar deveni extrem de toxică.

În prezent, Partidul Național Liberal, care nu mai e de mult nici național și nici liberal, e rupt nu în două părți, ci în trei. Nu părțile vizibile, respectiv echipele lui Cîțu și ale lui Orban sunt importante și se vor dovedi cele mai relevante, ci, cred eu, partea invizibilă. Alcătuită din acei liberali pe care îi regăsim mai degrabă la bază decât la vârf, care au rămas credincioși, în ciuda evoluției dezastruoase a partidului și a tradițiilor acestuia. Tradiții în respectul drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, valorilor fundamentale ale familiei, promovării capitalului românesc și apărării cu dinții a suveranității. Acești oameni politici de la bază dispun de un electorat sănătos la cap, dinamic și care, la momentul oportun, va da la o parte ambele echipe. Și pe cea „câștigătoare” și pe cea condusă de Ludovic Orban. Ludovic Orban, cunoscând bine partidul, a sesizat acest fenomen și, pe ultima sută de metri, încearcă să-i atragă pe respectivii liberali de partea lui prin tot felul de cântece de sirenă. Dar cine îl mai poate crede? În fine, dacă stau bine să mă gândesc, ar mai exista și o a patra categorie aparținând PNL, alcătuită din foștii pedeliști și electoratul acestora, care, după atâția ani, încă nu s-au sudat cu adevărat cu partidul pe care l-au canibalizat. Și, pentru a încheia această demonstrație, voi mai preciza că partidul este rupt și sub aspect geografic, între organizațiile din Ardeal, cele din Moldova și cele din vechea Țară Românească. Cele mai multe dintre aceste organizații s-au constituit în grupuri de interese legitime, care inevitabil sapă la unitatea partidului.

Klaus Iohannis a distrus din inconștiență sau cu intenție aproape tot ce mai era viabil în acest partid. Iar acum PNL se învârte în jurul cozii, făcând practic ultimele piruete. Suntem în situația în care, realist vorbind, nu mai este posibilă crearea unei majorități în jurul PNL, care să dea un guvern cât de cât stabil. Inevitabil, viitoarea majoritate va fi creată în jurul PSD. Iar PSD îl va izola pe Klaus Iohannis, transformându-l într-un ostatic găzduit la Cotroceni. Asta dacă nu care cumva îi va face vânt înainte de termen și de acolo. Aștept a treia carte a sa, care va fi probabil tradusă în kirghiză, în care va povesti cum, „pas cu pas”, a distrus partidul care a avut nesăbuința de a-l pune președinte.