Document exploziv! Papa își justifică retragerea într-o scrisoare plină de revelații uluitoare

Ce n-a îndrăznit nimeni să spună până acum despre retragerea Papei Benedict al XVI-lea iese la iveală! O scrisoare-confesiune, ținută ani de zile departe de ochii publicului, zdruncină teoriile conspirației care au bântuit Vaticanul. Întrebarea care a bântuit Biserica timp de un deceniu – a fost Benedict forțat să demisioneze? – primește, în sfârșit, un răspuns direct chiar de la sursă. Documentul conține detalii care aruncă lumină nu doar asupra deciziei sale, ci și asupra adevăratei puteri din spatele Scaunului Papal.

Scrisoarea care zguduie Vaticanul!

O scrisoare semnată de Benedict al XVI-lea, datată 21 august 2014, dar ținută departe de ochii lumii până acum, aduce lumină într-una dintre cele mai discutate și controversate episoade din istoria recentă a Bisericii Catolice. Adresată arhiepiscopului Nicola Bux, scrisoarea apare exact la un an după retragerea sa istorică din funcția de Papă – o decizie care a alimentat valuri de speculații, teorii ale conspirației și acuzații că succesorul său, Papa Francisc, nu ar fi fost, de fapt, un Pontif legitim.

Într-un limbaj ferm și direct, „Papa Emerit” respinge categoric aceste scenarii, numindu-le „speculații absurde”, lansate de oameni care „nu sunt nici istorici adevărați, nici teologi”. În centrul controverselor se afla ideea că Benedict ar fi renunțat doar „la exercitarea slujirii”, dar nu și la „munus”, funcția papală în sine. Răspunsul său nu lasă loc de interpretări: „A spune că în demisia mea aș fi lăsat doar exercitarea slujirii și nu și munus este contrar doctrinei dogmatice și canonice clare”.

Ce ascunde Vaticanul?

Scrisoarea, care urmează să fie publicată integral în cartea „Realitate și utopie în Biserică”, scoate la iveală și alte adevăruri incomode. Fostul Papă nu doar că neagă orice formă de șantaj ori presiune – „Nimeni nu a încercat să mă șantajeze. Nici măcar nu aș fi permis asta”, dar confirmă și un detaliu de-a dreptul surprinzător: Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea s-ar fi gândit serios la demisie, la împlinirea vârstei de 75 de ani.

Benedict al XVI-lea subliniază că paralela dintre un episcop obișnuit și Episcopul Romei este perfect validă în privința posibilității de a renunța la funcție. Iar demisia sa, susține el, a fost completă, clară și fără echivoc – lăsând funcția vacantă în întregime, așa cum permite dreptul canonic.

În încheiere, Benedict adaugă un gând profund, poate cel mai tulburător: „Diferența nu este teologică, ci pastorală… și este de datoria Papei să țină cont de acest lucru în fața lui Dumnezeu și a Sfintei Biserici”.