Doliu în lumea sportului din România: „Drum lin şi partide frumoase în Ceruri”

Federaţia Română de Handbal a anunţat, miercuri, decesul la vârsta de 60 de ani a lui Gheorghe Dogărescu, fost component al naţionalei României, medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice din 1984. Şi clubul la care a jucat, Dinamo Bucureşti, a transmis condoleanţe.

”Drum lin şi partide frumoase în Ceruri, alături de toate valorile plecate, stimate domn!”, a fost mesajul FRH.

”Clubul Sportiv Dinamo deplânge trecerea la cele veşnice a fostului mare handbalist Gheorghe Dogărescu, decedat noaptea trecută la numai 60 de ani”, a transmis Dinamo.

Născut pe 15 mai 1960 la Viziru (Brăila), Dogărescu a început handbalul la Şcoala Sportivă nr. 1 din Galaţi, sub îndrumarea antrenorului Moise Grigoraş. Din 1979 până în 1995 a jucat la Dinamo Bucureşti, echipă cu care a cucerit un titlu naţional, iar în 1982-1983 a participat la finala Cupei Cupelor.

În 1977 a fost selecţionat în naţionala de juniori a României cu care, în 1981, a câştigat Cupa Ţărilor Latine (Spania), iar apoi, până în 1990, a fost component al naţionalei de seniori a României cu care, în 1983, a cucerit Super Cupa Campionilor Mondiali şi Olimpici, iar în 1984, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, a urcat pe treapta a treia a podiumului. În 1985 şi 1987 a făcut parte din reprezentativa României care cucerit medalia de aur la Jocurile Mondiale Universitare.

A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului şi i-a fost conferit Ordinul Naţional ”Meritul Sportiv” clasa a II-a.

Ieri, un alt nume importat din handbalul românesc a decedat

Viorica Ionică, una dintre cele mai mari handbaliste din țara noastră, s-a stins din viață la vârsta de 65 de ani. Viorica Ionică (n. 20 iunie 1955, Piatra Neamț) a început să joace handbal la Școala Sportivă de Elevi Piatra Neamț, sub îndrumarea fostului mare antrenor Ovidiu Țoc. Viorica Ionică a fost componentă a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS.

În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României. Clasamentul portarilor a fost următorul: Lidia Stan (37 voturi), Elisabeta Ionescu (30 voturi), Viorica Ionică (20 de voturi), Clara Bartok (10 voturi), Doina Copotz (8 voturi).

Aceasta a fost selectată să facă parte din naționala de handbaliste a României

În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire. Astfel, în final, Viorica Ionică a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal. Ea a jucat în toate cele cinci meciuri.

Viorica Ionică a mai făcut parte din selecționata României care s-a clasat pe locul șapte la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1978, desfășurat în Cehoslovacia, și din cea care s-a clasat a opta la Campionatul Mondial din 1982, care s-a ținut în Ungaria. Viorica Ionică fost chemată pentru prima dată în 1973 la echipa națională a României, pentru care a evoluat în total în 237 de partide. Este portarul cu cele mai multe selecții la echipa națională din istoria handbalului feminin, fiind urmată de Luminița Dinu-Huțupan, cu 201 selecții.